What do you think?
Rate this book
Anchetă în infern
Povestea începe în Cișmigiu, unde doi bătrâni se întâlnesc pe o băncuță, continuând să depene amintiri în fața unui pahar de coniac… Încet, încet se țese o poveste captivantă, despre un grup de amici care se trezesc blocați de viscol în vila unui celebru avocat, care este omorât cu sânge-rece. Încercarea de a descoperi criminalul dă la iveală secrete oribile, moșteniri tentante, documente false și accidente aranjate.
Cine este șantajistul care obține lunar sume importante de la toți? Cine l-a împușcat pe avocatul bucureștean? Cine este cel îngropat „într-o hrubă din spatele casei“? De ce a sfârșit așa?
O anchetă cu multe ițe, într-un roman scris în stilul inconfundabil al Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
Cine este șantajistul care obține lunar sume importante de la toți? Cine l-a împușcat pe avocatul bucureștean? Cine este cel îngropat „într-o hrubă din spatele casei“? De ce a sfârșit așa?
O anchetă cu multe ițe, într-un roman scris în stilul inconfundabil al Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
243 pages, Paperback
First published January 1, 2008
8 people are currently reading
215 people want to read
About the author
Rodica Ojog-Braşoveanu
40 books509 followersRodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
February 1, 2025
Povestea începe cu o întâlnire întâmplătoare în Cișmigiu. Pe o băncuță doi bătrânei deapănă amintiri despre cum au rămași ei blocați împreună cu un grup de amici într-o vilă privată într-un weekend năprasnic de frig. Șirul amintirilor se transformă rapid într-un labirint de mistere, secrete și indicii neașteptate.
Într-un weekend petrecut într-o vilă izolată a unui celebru avocat și care mai apoi este găsit mort, se găsesc blocați într-un viscol fără posibilitatea de a pleca. Personajele se găsesc așadar prinse într-o intrigă plină de suspans, unde moștenirile ofertante, documentele false și accidentele aranjate se împletesc cu umorul caracteristic autoarei!
Bineînțeles că maiorul Cristea trebuie să înfrunte viscolul de afară și să ajungă la caz să investigheze ce s-a întâmplat cu avocatul. Nimeni nu recunoaște nimic, ăla nu, ăla nici atât, se înțelegeau perfect între ei doar ca unul din ei este criminalul. Fie vorba între noi, avocatul nu fusese cine știe ce om deosebit deci cumva toți aveau un motiv să scape de el.
Atmosfera are ceva din perioada interbelică cu farmecul ei aparte când iernile erau de poveste și o carte citită la gura sobei era un moment deosebit al zilei ( cel puțin așa m-am simțit eu).
E o carte perfectă pentru zilele de iarnă
Într-un weekend petrecut într-o vilă izolată a unui celebru avocat și care mai apoi este găsit mort, se găsesc blocați într-un viscol fără posibilitatea de a pleca. Personajele se găsesc așadar prinse într-o intrigă plină de suspans, unde moștenirile ofertante, documentele false și accidentele aranjate se împletesc cu umorul caracteristic autoarei!
Bineînțeles că maiorul Cristea trebuie să înfrunte viscolul de afară și să ajungă la caz să investigheze ce s-a întâmplat cu avocatul. Nimeni nu recunoaște nimic, ăla nu, ăla nici atât, se înțelegeau perfect între ei doar ca unul din ei este criminalul. Fie vorba între noi, avocatul nu fusese cine știe ce om deosebit deci cumva toți aveau un motiv să scape de el.
Atmosfera are ceva din perioada interbelică cu farmecul ei aparte când iernile erau de poveste și o carte citită la gura sobei era un moment deosebit al zilei ( cel puțin așa m-am simțit eu).
E o carte perfectă pentru zilele de iarnă
January 21, 2018
E simpatică Rodica, si nu pot uita cît mi-a bucurat adolescenta cu cărțile ei polițiste, care îmbinau fericit umorul si suspansul.
Dar Anchetă în infern m-a cam iritat. Poate si pentru faptul că acțiunea se petrece într-o epocă foarte întunecată din perioada României (1949), pe care autoarea o face să pară prea normală – cu detectivi umani, jigniți de simpla aluzie că metodele lor de anchetă ar putea fi la fel de brutale ca ale Gestapoului, cu asigurarea că justiția îşi face datoria, sau cu sugestia că puterea a iertat cu mărinimie trecutul de huzur al putredei burghezo-moșierimi:
Aceste eforturi anemice de lustruire a trecutului sînt salvate doar de două scene, e drept, savuroase. Prima reproduce versurile unui cîntec la modă pe atunci, oferind o imagine surprinzător de nuanțată a epocii, cu moda, nivelul de trai si de cultură:
A doua este un dialog premonitoriu al evenimentelor de peste doisprezece ani (romanul a apărut în 1977):
Pe ansamblu, însă, cele două scene sînt prea anemice ca să salveze ansamblul. 2,5 stele, totuşi, pe de o parte că prea am iubit-o cînd eram tînără si pe de alta, că doar n-o fi vreun Mitrea Cocor 😊.
Dar Anchetă în infern m-a cam iritat. Poate si pentru faptul că acțiunea se petrece într-o epocă foarte întunecată din perioada României (1949), pe care autoarea o face să pară prea normală – cu detectivi umani, jigniți de simpla aluzie că metodele lor de anchetă ar putea fi la fel de brutale ca ale Gestapoului, cu asigurarea că justiția îşi face datoria, sau cu sugestia că puterea a iertat cu mărinimie trecutul de huzur al putredei burghezo-moșierimi:
— Oare acum zece ani, Dima ar fi dovedit față de dumneavoastră aceeași înțelegere pe care i-o acordați astăzi? Când „flana“ prin Cannes și Deauvilles pentru că iarna românească nu-i pria?
— Nimeni încă n-a avut posibilitatea să-și aleagă epoca și familia în care să se nască, spuse liniștit Cristea, răscolind jarul din cămin. Toți am vrea să facem parte din echipa câștigătoare.
Aceste eforturi anemice de lustruire a trecutului sînt salvate doar de două scene, e drept, savuroase. Prima reproduce versurile unui cîntec la modă pe atunci, oferind o imagine surprinzător de nuanțată a epocii, cu moda, nivelul de trai si de cultură:
În biroul avocatului, aparatul de radio transmitea ultimul șlagăr: Rochița cu puncte pe puncte/Ce mi-am visat-o într-o zi,/Am cumpărat-o pe cartelă/Din micile economii…”
A doua este un dialog premonitoriu al evenimentelor de peste doisprezece ani (romanul a apărut în 1977):
— Cine-i mai reproșează astăzi lui Robespierre că i-a trimis la ghilotină pe Ludovic și pe Maria Antoaneta?
— Dacă nu mă înșel, iacobinul a beneficiat de aceeași soartă, zâmbi liniștit bătrânul.
Pe ansamblu, însă, cele două scene sînt prea anemice ca să salveze ansamblul. 2,5 stele, totuşi, pe de o parte că prea am iubit-o cînd eram tînără si pe de alta, că doar n-o fi vreun Mitrea Cocor 😊.
January 7, 2016
"Anchetă în infern" este o lectură plăcută şi savuroasă care satisface toate criteriile unui roman detectiv sau de crimă de primă clasă. Mai mult, creionează şi specificul perioadei anilor ’50 când influenţa interbelicului este încă resimţită la nivelul obiceiurilor sociale, cât şi la nivelul tipologiei personajelor (ex: fata bătrână, arivistul, tipul descurcăreţ, etc). O carte deconectantă, potrivită pentru pasionaţii de mistere, cât şi pentru cei interesaţi de psihologia umană.
Citiţi aici recenzia completă: http://www.bookishstyle.ro/ancheta-in...
Citiţi aici recenzia completă: http://www.bookishstyle.ro/ancheta-in...
November 8, 2018
Cam 2,5 stele i-as fi dat. Personajele mi s-au parut abia schitate (pana la jumatatea cartii eu nu prea am reusit sa le diferentiez, si sunt doar vreo 5-6), amestecat prezentul cu trecutul, dar intr-un mod cam confuzant, aproape ca nu reuseam sa-mi dau seama cand vorbeste un personaj, cand altul ... Mai multe ite incurcate, piste false, dar finalul un pic previzibil si tras de par.
Interesanta partea "istorica", fiind prezentate diferite tipologii de personaje in lumea imediat post-belica (1949), mi-ar fi placut sa fie mai bine conturate ...
Interesanta partea "istorica", fiind prezentate diferite tipologii de personaje in lumea imediat post-belica (1949), mi-ar fi placut sa fie mai bine conturate ...
March 3, 2017
Cartea asta a confirmat zicerea: "vinovatu-i intotdeauna cel mai nevinovat".
April 27, 2025
Destul de greu de citit, mai ales din cauza talmes-balmesului de minciuni aruncate de suspecti peste maiorul investigator; minciuni pe care pare sa le inghita fara sa protesteze, desi din cand in cand le arunca in fata ca stie ca mint, dezvaluind ce stia in contradictie cu declaratiile lor;
plus ploaia de invective aruncate de unele personaje, si felul pe alocuri, dezgustator de a vorbi intre ele, poate mai mult ca perdea de fum ?
In plus, desi la locul crimei este ditamai vijelia inct nu poate iesi nimeni din casa, la Bucuresti subalternii maiorului fac diverse escapade de cautare/ivestigare pentru a deslusi diverse lucruri aflate din declaratii. Pai acolo nu era tot viscol ? Si ... cum le comunica maiorul ? Ca doar nu aveau telefoanele mobile de azi... Ehh...
Ce-i drept identitatea criminalului, si (mai ales) metoda prin care a comis crimele au fost o surpriza pentru mine.
plus ploaia de invective aruncate de unele personaje, si felul pe alocuri, dezgustator de a vorbi intre ele, poate mai mult ca perdea de fum ?
In plus, desi la locul crimei este ditamai vijelia inct nu poate iesi nimeni din casa, la Bucuresti subalternii maiorului fac diverse escapade de cautare/ivestigare pentru a deslusi diverse lucruri aflate din declaratii. Pai acolo nu era tot viscol ? Si ... cum le comunica maiorul ? Ca doar nu aveau telefoanele mobile de azi... Ehh...
Ce-i drept identitatea criminalului, si (mai ales) metoda prin care a comis crimele au fost o surpriza pentru mine.
December 19, 2025
"Călătorii... prieteni... Surâse amar. Trebuie să știi să faci lucrurile astea. N-am învățat. Tata era un tiran. Nu intra nimeni în casă. Mama avea o singură rochie. Pentru biserică. A purtat bijuterii doar la nuntă. Cine o să le pună acum, după mine? Pentru că eu... eu... ce rost mai are. Îi alunecă o lacrimă și o șterse repede cu podul palmei. Ce-a fost viața mea?"
March 26, 2025
Se vrea a fi o carte plina de mister, însă nu m-a atras deloc felul în care e scrisă. Prea multe personaje și prea multe povești paralele, care te fac să pierzi firul narativ.
January 28, 2024
Povestea începe în Cișmigiu, unde doi bătrâni se întâlnesc pe o băncuță, continuând să depene amintiri în fața unui pahar de coniac… Incet incep sa isi aminteasca cum intr-o iarna ei doi impreuna cu un grup de amici au ramas blocati in vila unui celebru avocat in timp ce afara un viscol grozav isi facea de cap. Insa in timpul sederii lor la vila, avocatul este omorat.
Cine este șantajistul care obține lunar sume importante de la toți? Cine l-a împușcat pe avocatul bucureștean? Cine este cel îngropat „într-o hrubă din spatele casei“? De ce a sfârșit așa?
O ancheta pe care abia am asteptat sa o incep! Momentan nu m-am lepadat de prostul obicei de a citi mai multe carti deodata, obicei inceput din 2020... Nu merge asa trebuie sa stiti, luati aminte de la mine si cititi o singura carte odata. Asta voi face si eu. E delirant otherwise, obositor si practic citesti ca sport si nu ca hobby, pe romaneste nu apuci sa te bucuri de ele.
Actiunea incepe cand doctorita Alexandra si prietenul ei se aseaza la o masuta in Cismigiu si beau un coniac, atunci isi amintesc cum au ramas suspendati la munte cu ceilalti cunoscuti ai lor si cum toti si-au dat seama ca prietenul lor avocatul ii santajeaza sub un alt nume. Atunci nervii incep sa prinda contur, pentru ca toti sunt santajati pe sume mari.
Maiorul Cristea este prezent la vila, a ajuns chit ca afara este ger si viscol si deja impreuna cu colegul lui i-au luat la intrebari pe oaspeti, c-am toti mint spunand ca doamne cat de bine se inteleg, desi sunt clar minciuni dar cred ca le convine sa nu se gaseasca criminalul deoarece tuturor le convine moartea avocatului. Personajele momentan nu sunt cosy deloc, nu iti vine sa te atasezi de cineva sau sa empatizezi cu nimeni pentru ca actiunea se intampla asa de repede incat nu ai timp sa ii cunosti.
Nu este o carte rea, dar nu este nici cea mai buna. Este ca si cum ai fi martorul unor oameni care se cearta incontinuu, cam asta si fac... sunt curioasa daca ghicesc criminalul desi I have strong instincts.
Oricum, daca vreti sa incepeti sa cititi Rodica Ojog B., nu incepeti cu asta decat daca sunteti fan action thrillers.
3.5
Cine este șantajistul care obține lunar sume importante de la toți? Cine l-a împușcat pe avocatul bucureștean? Cine este cel îngropat „într-o hrubă din spatele casei“? De ce a sfârșit așa?
O ancheta pe care abia am asteptat sa o incep! Momentan nu m-am lepadat de prostul obicei de a citi mai multe carti deodata, obicei inceput din 2020... Nu merge asa trebuie sa stiti, luati aminte de la mine si cititi o singura carte odata. Asta voi face si eu. E delirant otherwise, obositor si practic citesti ca sport si nu ca hobby, pe romaneste nu apuci sa te bucuri de ele.
Actiunea incepe cand doctorita Alexandra si prietenul ei se aseaza la o masuta in Cismigiu si beau un coniac, atunci isi amintesc cum au ramas suspendati la munte cu ceilalti cunoscuti ai lor si cum toti si-au dat seama ca prietenul lor avocatul ii santajeaza sub un alt nume. Atunci nervii incep sa prinda contur, pentru ca toti sunt santajati pe sume mari.
Maiorul Cristea este prezent la vila, a ajuns chit ca afara este ger si viscol si deja impreuna cu colegul lui i-au luat la intrebari pe oaspeti, c-am toti mint spunand ca doamne cat de bine se inteleg, desi sunt clar minciuni dar cred ca le convine sa nu se gaseasca criminalul deoarece tuturor le convine moartea avocatului. Personajele momentan nu sunt cosy deloc, nu iti vine sa te atasezi de cineva sau sa empatizezi cu nimeni pentru ca actiunea se intampla asa de repede incat nu ai timp sa ii cunosti.
Nu este o carte rea, dar nu este nici cea mai buna. Este ca si cum ai fi martorul unor oameni care se cearta incontinuu, cam asta si fac... sunt curioasa daca ghicesc criminalul desi I have strong instincts.
Oricum, daca vreti sa incepeti sa cititi Rodica Ojog B., nu incepeti cu asta decat daca sunteti fan action thrillers.
3.5
June 9, 2023
Criminalul l-am ghicit aproape imediat, apoi am avut ceva indoieli, apoi am revenit la prima impresie si finalul mi-a dat dreptate :D
May 13, 2021
Doctoriţa Alexandra Macarie se desprinse înfrigurată de fereastră:
― S-a pornit viscolul.
Avea o voce joasă, bine timbrată. Bărbaţii nu-i dădură atenţie. Jucau bridge. În fundul încăperii, sub abajurul imens, Eleonora Olaru o privi scurt, apoi continuă să croşeteze. Era o femeie în vârstă, ştearsă. Lumina portocalie nu izbutea să-i învioreze obrajii. Arhitecta Monica Ciuvăţ se ridică speriată:
― Viscoleşte?
Alexandra Macarie răspunse în silă:
― Da…
Eleonora Olaru se scărpină cu andreaua. Îşi strânse buzele:
„Monica… Îi e frică… mereu îi e frică…“
Se uită la cele două femei prinse în cadrul ferestrei. Pe lângă silueta doctoriţei, dreaptă, nervoasă, bine strânsă în rochia de lână, Monica Ciuvăţ, plină, risipită în curbe moi, părea vulnerabilă. Pe chipul Eleonorei Olaru trecu adierea unui zâmbet:
„O oiţă. O oiţă şi o lupoaică…“
Îşi întoarse privirea spre ceilalţi invitaţi. Inginerul Dan Mihăilă împărţea cărţile, surâzând îngăduitor. Din când în când, îşi fura cu coada ochiului feciorul. Luigi Stratian muta în permanenţă ţigara groasă de foi dintr-un colţ al gurii în celălalt. Degetele lui Mircea Gheorghiu, savantul cum i se mai spunea, crengi contorsionate, fremătau de nerăbdare.
Bătrâna Eleonora lăsă lucrul pe canapea şi adună cu mişcări experte ceştile de cafea şi scrumierele pline.
Fratele său, avocatul Olaru, uscat şi noduros, cu ochi scăpărători plantaţi pe o faţă ascuţită de faun, mormăi iritat:
― Iar te fâţâi? Ce naiba…
Bătrâna păru să nu-l audă. Întrebă încet:
― Mai bei, Alexandra? Şi-i arătă ceaşca.
Doctoriţa întoarse capul. Cocul negru, răsucit pe ceafă, din care ieşeau două agrafe de aur, îi scotea în evidenţă nobleţea trăsăturilor.
― Nu, mulţumesc!
Monica Ciuvăţ îşi ridică obrazul rotund. Întrebă pe un ton plângăreţ:
― Nu plecăm?
Avea un glas cu inflexiuni răsfăţate. Glasul care poartă şi la cincizeci de ani guler de şcolăriţă.
― Plecaţi pe dracu’! izbucni piţigăiat avocatul Virgil Olaru. De ce să plecaţi?! Mâine e duminică. Bombăni cu ochii pe geam: Le-a apucat zorul.
Doctoriţa se opri în faţa calendarului de perete. 14 decembrie 1949. Rupse fila şi o mototoli. Îşi sprijini toată greutatea pe spătarul fotoliului.
― S-a pornit viscolul.
Avea o voce joasă, bine timbrată. Bărbaţii nu-i dădură atenţie. Jucau bridge. În fundul încăperii, sub abajurul imens, Eleonora Olaru o privi scurt, apoi continuă să croşeteze. Era o femeie în vârstă, ştearsă. Lumina portocalie nu izbutea să-i învioreze obrajii. Arhitecta Monica Ciuvăţ se ridică speriată:
― Viscoleşte?
Alexandra Macarie răspunse în silă:
― Da…
Eleonora Olaru se scărpină cu andreaua. Îşi strânse buzele:
„Monica… Îi e frică… mereu îi e frică…“
Se uită la cele două femei prinse în cadrul ferestrei. Pe lângă silueta doctoriţei, dreaptă, nervoasă, bine strânsă în rochia de lână, Monica Ciuvăţ, plină, risipită în curbe moi, părea vulnerabilă. Pe chipul Eleonorei Olaru trecu adierea unui zâmbet:
„O oiţă. O oiţă şi o lupoaică…“
Îşi întoarse privirea spre ceilalţi invitaţi. Inginerul Dan Mihăilă împărţea cărţile, surâzând îngăduitor. Din când în când, îşi fura cu coada ochiului feciorul. Luigi Stratian muta în permanenţă ţigara groasă de foi dintr-un colţ al gurii în celălalt. Degetele lui Mircea Gheorghiu, savantul cum i se mai spunea, crengi contorsionate, fremătau de nerăbdare.
Bătrâna Eleonora lăsă lucrul pe canapea şi adună cu mişcări experte ceştile de cafea şi scrumierele pline.
Fratele său, avocatul Olaru, uscat şi noduros, cu ochi scăpărători plantaţi pe o faţă ascuţită de faun, mormăi iritat:
― Iar te fâţâi? Ce naiba…
Bătrâna păru să nu-l audă. Întrebă încet:
― Mai bei, Alexandra? Şi-i arătă ceaşca.
Doctoriţa întoarse capul. Cocul negru, răsucit pe ceafă, din care ieşeau două agrafe de aur, îi scotea în evidenţă nobleţea trăsăturilor.
― Nu, mulţumesc!
Monica Ciuvăţ îşi ridică obrazul rotund. Întrebă pe un ton plângăreţ:
― Nu plecăm?
Avea un glas cu inflexiuni răsfăţate. Glasul care poartă şi la cincizeci de ani guler de şcolăriţă.
― Plecaţi pe dracu’! izbucni piţigăiat avocatul Virgil Olaru. De ce să plecaţi?! Mâine e duminică. Bombăni cu ochii pe geam: Le-a apucat zorul.
Doctoriţa se opri în faţa calendarului de perete. 14 decembrie 1949. Rupse fila şi o mototoli. Îşi sprijini toată greutatea pe spătarul fotoliului.
January 5, 2024
“Mi-am închipuit mereu că ca în viața esențială nu este doar izbânda, ci și să nu-ți fie rușine de ceea ce-ai făcut.”
“Libertatea este pentru noi o noțiune pură, absolută, un drept natural.”
“Viața, după mine, este o înșiruire de zile anonime, de fapte mărunte. Din rezultanta lor poți conchide dacă ai fost fericit sau nu. “
A fost cartea perfectă pentru un nou început de an.
Plină de mister, detalii copioase.
Cum se face ca într-un weekend petrecut între prieteni la conac, gazda, un avocat renumit moare împușcat.
Cine putea să-l omoare când era înconjurat doar de prieteni și familie?
Multe mistere îngropate și altele dezgropate, pe care le discuta peste ani maiorul Cristea și Alexandra, când se întâlnesc sub cireșii înfloriți din Cișmigiu.
“Libertatea este pentru noi o noțiune pură, absolută, un drept natural.”
“Viața, după mine, este o înșiruire de zile anonime, de fapte mărunte. Din rezultanta lor poți conchide dacă ai fost fericit sau nu. “
A fost cartea perfectă pentru un nou început de an.
Plină de mister, detalii copioase.
Cum se face ca într-un weekend petrecut între prieteni la conac, gazda, un avocat renumit moare împușcat.
Cine putea să-l omoare când era înconjurat doar de prieteni și familie?
Multe mistere îngropate și altele dezgropate, pe care le discuta peste ani maiorul Cristea și Alexandra, când se întâlnesc sub cireșii înfloriți din Cișmigiu.
November 30, 2023
What an adventure! Clearly, a Romanian Agatha Christie.
Though I wish there was more clarity in the storytelling or some sort of indication when planes switched. Nevertheless, a good story.
Though I wish there was more clarity in the storytelling or some sort of indication when planes switched. Nevertheless, a good story.
January 23, 2024
5*****/5*****.
May 16, 2024
O poveste țesute în jurul unor crime !
Am parcurs-o greoi.Multe personaje cu povesti ramase în aer...
Am parcurs-o greoi.Multe personaje cu povesti ramase în aer...
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 16, 2025
Destul de complicat de urmarit si destul de evident faptasul
Displaying 1 - 17 of 17 reviews