,, Soarele:fenomen cosmic, este un element constitutiv al simbolismului solar, fapt ce
probează că simbolul se înfăţişează dintru început ca o creaţie a psihicului. Ideea se impune
cu şi mai multă evidenţă dacă ne amintim că funcţia 'simbolului este tocmai să reveleze o
realitate totală, inaecesibilă celorlalte mijloace de cunoaştere: coincidenţa contrariilor, de exemplu,
atît de, bogat şi de simplu exprimată de simboluri, nu este dată nicăieri în Cosmos şi nu este
accesibilă experienţei nemijlocite a omului, nici gîndirii logice.
Să ne ferim totuşi să credem că simbolismul se referă numai la realităţile "spiriturue" . Pentru
gîndirea arhaică, o asemenea separare a "spiritualului" de "material" nici nu are sens: cele două
planuri sînt complementare. Chiar dacă se consideră că se află în "Centrul Lumii", o locuinţă
rămîne totuşi un bun care răspundţ unor trebuinţe precise şi care e condiţionat de climă,
de structura economică a societăţii şi de tradiţia arhitecturală. Vechea dispută dintre "simbolişti"
şi "realişti" a reizbucnit recent în legătură cu arhitectura religioasă a Egiptului antic. Cele două
poziţii nu sînt ireconciliabile decît în aparenţă: în orizontul mentalităţii arhaice, a ţine seamă
de "realităţile imediate" nu înseamnă deloc a ignora sau a dispreţui implicaţiile lor simbolice - şi invers. Nu trebuie să credem că implicaţia simbolică anulează valoarea concretă şi specifică
a unui obiect sau a unei acţiuni: dacă sapa e denumită falus (cum se întîmplă în unele limbi
australo-asiatice) şi dacă însămînţatul pămîntului este asimilat cu actul sexual (aşa cum s-a
petrecut aproape peste tot în lume) , nu înseamnă că agricultorul .. primitiv" ignoră funcţia , specifică a muncii sale şi valoarea concretă, nemijlocită a uneltei lui. Simbolismul adaugă o nouă valoare unui obiect sau unei acţiuni, fără ca prin aceasta să le prejudicieze valorile proprii şi
nemijlocite”. FRAGMENT DIN CARTE