Ioan Es. Pop





Ioan Es. Pop


Born
in Vărai, județul Maramureș, Romania
March 27, 1958

Genre


Average rating: 4.32 · 209 ratings · 16 reviews · 31 distinct works
Ieudul fără ieșire

4.63 avg rating — 49 ratings — published 1994 — 3 editions
Rate this book
Clear rating
unelte de dormit. Cu 10 des...

really liked it 4.00 avg rating — 22 ratings — published 2011
Rate this book
Clear rating
arta fricii

3.88 avg rating — 17 ratings
Rate this book
Clear rating
Căderea-n sus a corpurilor ...

by
4.55 avg rating — 11 ratings — published 2012
Rate this book
Clear rating
Opera poetică

4.86 avg rating — 7 ratings — published 2016 — 2 editions
Rate this book
Clear rating
1983. Marş. 2013. Xanax

2.70 avg rating — 10 ratings — published 2013
Rate this book
Clear rating
Petrecere de pietoni

4.17 avg rating — 6 ratings — published 2003
Rate this book
Clear rating
Nicaieri.ro

4.67 avg rating — 3 ratings — published 2012
Rate this book
Clear rating
Acasă e mereu în altă parte

4.33 avg rating — 3 ratings
Rate this book
Clear rating
Podul

by
it was amazing 5.00 avg rating — 2 ratings — published 2000
Rate this book
Clear rating
More books by Ioan Es. Pop…

Upcoming Events

No scheduled events. Add an event.

“dacă n-aş fi fost silit să vorbesc,
n-aş fi vorbit niciodată.
pînă la şase ani nu mi-au cerut-o
nu i-am iertat nici pentru faptul
că m-au dat la şcoală,
unde a trebuit să vorbesc,
iar mai tîrziu să mă străduiesc să le semăn
celorlalţi, care vorbeau de zor
şi dădeau din mîini şi din picioare,
năucindu-mă cu viaţa lor.

chiar şi astăzi vorbesc doar cu spaimă,
pentru că locuiesc tot acolo, sub clopot,
iar vorbirea îmi face rău.
n-am nimic de spus în vorbire umană,
unde totul este întîmplare şi zarvă.

mă prefac însă cu o anume dibăcie
că vorbesc, iar afară se aud
sunete aproape omeneşti,
dar în gîtlej e un muget analfabet şi inform,
care n-are de a face cu vorbitul.

mai rău e însă că ştiinţa tăcerii mele s-a dus,
s-a dus şi îngerul care mi-a stat
la căpătîi pînă la şase ani,
s-a dus şi omul care putea fi alt om,

tăcînd în aşa fel încît, la capătul
multor ani de muţenie, să poată dezvălui
ştiinţa cea mai neiertătoare a ştiinţelor,
singura care ar fi putut face moartea mai suportabilă
şi maşinile mai îngăduitoare.

şi a fost bine, pentru că stăteam sub vorbire
ca sub un clopot de fontă perfect ermetic.

ascundeam acolo o ştiinţă
pe care, la şase ani, m-au silit să o pierd.
îl vedeam pe înger nu în somn, ci aievea,
ziua-n amiaza mare,
cînd realitatea e de netăgăduit.”
Ioan Es. Pop

“pentru toată lumea, mâine va fi o zi mare.
pentru mine va fi o zi mică.
mă voi trezi mai târziu cu trei ceasuri,
îmi voi pune costumul, cravata, pantofii,
dar numai pentru că aşa se cuvine
într-o asemenea zi mare.

nu, n-am să ies şi nici n-o să mă arăt
pe stradă aşa cum o vor face toţi.
o să stau îmbrăcat două ore în baie,
o să fumez mai multe ţigări pe balcon
şi o să-mi tot repet că nenorocul meu
nu-i altceva decât norocul altora.


pe urmă voi da jos hainele de sărbătoare,
mă voi dezrobi din cămaşa prea strâmtă la gât
şi voi reîncepe să beau pe ascuns,
cum o făceam la paisprezece ani.

fireşte, cum am să fiu foarte singur,
nimeni n-are să mă deranjeze.
voi face sălbatice curse dintr-o cameră-n alta,
tremurând de frică să nu greşesc paşii,
voi afla poate de ce nefericirea
la mine se-ntăreşte ca cimentul,

apoi, după atâta alergătură, se va face
nouă seara, da, şi voi lua
un pumn de somnifere, să scurtez
ziua asta care oricum a fost cea mai lungă,

deşi m-am trezit atât de târziu,
deşi mă culc atât de devreme.”
Ioan Es. Pop

“vei avea nevoie de singurătatea goală,în care n-ai să mai poți prețui nicio valoare umană.
nu din dispreț se va întâmpla asta,ci pentru că pur și simplu te vei fi golit de valori și nici o speranță nu te va mai putea amăgi.”
Ioan Es. Pop, arta fricii



Is this you? Let us know. If not, help out and invite Ioan to Goodreads.