Augustin Buzura


Born
in Berinţa, Maramureş, Romania
September 22, 1938

Died
July 10, 2017


Prozator și eseist român contemporan, autorul unor scenarii cinematografice.
Din 1992 a fost membru titular al Academiei Române.
A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii.
A debutat cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranțe (1963).





https://ro.wikipedia.org/wiki/Augusti...

Average rating: 4.02 · 323 ratings · 21 reviews · 17 distinct works
Orgolii

3.86 avg rating — 64 ratings — published 1974 — 2 editions
Rate this book
Clear rating
Fețele tăcerii, vol.1

3.97 avg rating — 39 ratings — published 2011
Rate this book
Clear rating
Vocile noptii

4.14 avg rating — 36 ratings — published 1980 — 2 editions
Rate this book
Clear rating
Feţele tăcerii

3.90 avg rating — 42 ratings — published 1971 — 5 editions
Rate this book
Clear rating
Fețele tăcerii, vol.2

4.25 avg rating — 28 ratings — published 2011
Rate this book
Clear rating
Raport asupra singurătăţii

4.03 avg rating — 33 ratings — published 2009 — 4 editions
Rate this book
Clear rating
Absenții

3.70 avg rating — 27 ratings — published 1991 — 3 editions
Rate this book
Clear rating
Refuges

4.42 avg rating — 19 ratings — published 1984 — 4 editions
Rate this book
Clear rating
Drumul cenuşii

4.62 avg rating — 13 ratings — published 1988 — 3 editions
Rate this book
Clear rating
Requiem for Fools and Beasts

4.23 avg rating — 13 ratings — published 1999 — 5 editions
Rate this book
Clear rating
More books by Augustin Buzura…
“Pentru că, uite, viaţa asta te saltă şi te coboară, te aruncă-n apă, te ia de acolo şi te târăşte în foc, şi nici n-ai timp să înţelegi. Te întrebi mai târziu - mintea îţi vine la urmă de tot, dacă-ţi vine -, dar n-are haz. Fiecare trebuie să se ardă singur, să greşească singur. Mă gândesc uneori că, dacă ar fi să se transforme şi mutra în funcţie de faptele noastre, atunci unii n-am avea dreptul să umblăm în două picioare, ci în patru, şi cât mai aproape de pământ. Şi n-am avea ochi, mai mult ca sigur, că de atâtea ori ne-am purtat de parcă nu i-am fi avut, de parcă pe umeri am fi avut o oală cu supă sau un cuier.”
Augustin Buzura, Feţele tăcerii

“Eu cred că deocamdată zidurile astea frumoase, hainele oamenilor, zâmbetul şi glumele lor sunt în realitate un fel de feţe ale tăcerii. La aceştia, istoria, viaţa, tot ce vrei se află dincolo de ele.”
Augustin Buzura, Feţele tăcerii

“Nu puţine întâmplări te întorc pe dos, te obligă să te învârţi în jurul tău. Alergi încercând să prinzi ceva, o bucăţică de certitudine; mai există zile în care vezi lumea până-n adâncurile ei, şi tocmai asta te derutează, te lasă descoperit, nu poţi, orice ai face, să dai de un capăt, să ai ceva sigur. Atunci te revolţi pe propriile-ţi simţuri, te doare că eşti o fiinţă măruntă, neputincioasă, îţi doreşti să fii copac, piatră, apă, nisip, orice, dacă forţa nu-ţi este dată, iar raţiunea şi inteligenţa nu folosesc cine ştie cât sau nu le pot adapta... Până la urmă îţi cauţi un mijloc pentru a uita, a amâna!”
Augustin Buzura, Feţele tăcerii