Andreea Ignat's Blog, page 2

Vii cu mine la concertul Jazz for Souls?

Începe să cânte și mă simt de parcă a apăsat cineva pe un buton roșu. Știi tu, butonul acela care te teleportează în două secunde într-o lume unde ți se întipărește instant un zâmbet cât casa… E o stare pe care o râvnesc la tot pasul și pe care o vreau tot mai des. E felul în care mă face să zâmbesc, să mă deconectez, să simt. El… jazzul meu drag!

Cine mă cunoaște bine știe pasiunea mea pentru jazz și felul în care mă face să mă simt. Știe că odată ce începe muzica de jazz îmi închid ochii, îmi pun un zâmbet pe față și mă las dusă până hăt departe, până unde te pot duce ritmurile de jazz.

Așa că nu pot să nu îți povestesc astăzi despre Jazz for Souls, evenimentul la care eu voi fi pe 25 mai și la care te aștept și pe tine, pentru că îți propun să mergem împreună și să ne bucurăm de o seară de vineri perfectă.

Ce este Jazz for Souls? Este genul de concert cu muzică și oameni de calitate, pe care pur și simplu nu trebuie să îl pierzi. Este „un tribut adus sonorităților luxuriante și cosmopolite ale muzicii jazz”. Este locul în care trebuie să vii pe 25 mai, de la ora 19:00, la Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași.

Cine va urca pe scenă și ne va umple inimile de bucuria ritmurilor de jazz? Organizatorii spun așa: „În deschidere, Andra Botez, una dintre cele mai bune voci autohtone, promite să sensibilizeze inimi și să amețească mințile auditoriului.” Eu spun că Andra Botez este chiar cea mai bună voce locală, pentru că mie mi-e dragă de mor, atât ca artist, cât și ca om. Și aș asculta-o pe Andra încontinuu, zi și noapte, fără încetare.

După Andra și Bogdan Botez vor urca pe scenă alte două nume grele ale jazzului: Luiza Zan și Iulian Pavelescu. Ei aduc în premieră la Iași „Affrodizy”, un proiect muzical în care „repertoriul propus este unul dinamic, de sorginte afro/jazz/funk/soul, presărat cu momente în care publicul însuși va prelua bagheta de dirijor și va dicta mersul lucrurilor. Un concert-experiment, în care doi muzicieni, doi prieteni, își propun să testeze optimismul publicului și încrederea acestuia într-o lume lipsită de griji.”

Tot pentru o lume lipsită de griji, concertul are și o latură caritabilă. Pentru că dacă tot ne bucurăm de un concert pe cinste, ar trebui să facem bine și să dăm bucuria mai departe. Și uite de aia banii strânși din vânzarea de bilete vor merge către Fundația Serviciilor Sociale Bethany, în Fondul de Burse pentru copiii din mediul rural.

Biletul costă 40 lei, o sumă extrem de modică dacă vrei să faci un dram de bine și să te bucuri în același timp de mixul ăsta fascinant de voci, ritmuri și stări. Biletele pot fi cumpărate de la agenția de bilete a Teatrului Luceafărul, de la standul evenimentului din Centrul Comercial Felicia, din locurile partenere (Fika, Jassyro, Cărturești, Retro Cafe) și direct de la organizatori (0756 792 171 sau 0723 467 104).

Așa că ia-ți biletul de unde îți este mai la îndemână și hai să „Jazz up your night!”

Info:

Pagină Facebook

Eveniment Facebook

Site Jazz for Souls

The post Vii cu mine la concertul Jazz for Souls? appeared first on Andreea Ignat.

Vrei să primești cartea „Bărbatul care n-a mai sunat”?

17 ani de căsnicie cu un bărbat pe care îți dai seama că nici măcar nu îl iubești. Un bărbat cu care ești pur și simplu colegă de apartament și parteneră de afaceri, dar în niciun caz soție. Un bărbat care, atunci când îți spune că vrea să divorțeze, tu nu simți nimic. Mai mult, te forțezi să plângi doar ca să nu pari cu totul insensibilă în fața lui și să nu îl rănești cu totul.

Apoi apare el, cu care petreci 7 zile mai intense și mai frumoase decât toți cei 17 ani de până acum la un loc. 7 zile în care îți dai seama că el e fix ce ai nevoie și că vă potriviți perfect. 7 zile pe care le petreci non-stop cu el, faceți dragoste, vorbiți încontinuu și respirați fericire prin toți porii, în fiecare moment.

După 7 zile, trebuie să vă întoarceți la viețile voastre, pentru că aveați călătorii planificate și lucruri de făcut. Dar înainte să vă despărțiți, vă promiteți că veți face tot ce vă stă în putință să fiți din nou împreună, cât mai repede și pentru totdeauna. Faceți schimb de numere de telefon, vă împrieteniți pe Facebook iar el îți spune „Cred că m-am îndrăgostit de tine!”. Vă despărțiți cu zâmbete, cu sărutări și cu promisiunea că el te va suna în câteva ore din aeroport. Dar… el nu mai sună!

Trec ore, zile, săptămâni și tu nu mai știi nimic de el. Dorul de el te face să simți cum doare carnea pe tine. De fapt, nu știi ce doare mai tare: că i s-ar fi putut întâmpla ceva sau că nu mai este interesat de tine. Toți prietenii tăi te îndeamnă să uiți de el și să mergi mai departe, cu excepția unei singure prietene care e acolo lângă tine pentru a descifra misterul și pentru a te ajuta să scapi de durerea aceea cumplită când ești rănit în dragoste.

De ce nu a mai sunat și ce s-a întâmplat de fapt cu el? Ei, hai, doar nu credeai că îți divulg secretul! Știi deja că îmi place să păstrez de fiecare dată o mică doză de mister și că prefer să te las să descoperi pe cont propriu continuarea.

Astăzi, nu doar că te las să faci asta, dar mai am și o surpriză! Ei bine, povestea de mai sus face subiectul cărții Bărbatul care n-a mai sunat, un roman nou-nouț care a apărut luna aceasta la editura Nemira și care se anunță a fi cartea verii 2018. E genul de carte pe care o citești dintr-o răsuflare, pentru că, din când în când, mai avem nevoie și de astfel de povești.

Bine, bine, dar „Care e surpriza?” mă vei întreba! Surpriza e că am de dat 20 de exemplare din cartea Bărbatul care n-a mai sunat, așa că poți câștiga și savura și tu romanul lui Rosie Walsh! Cum? Îți imaginezi că ai trecut și tu prin această experiență și te trezești că îi scrii bărbatului care ți-a zis că te sună și nu a mai sunat. Ce îi scrii?

Lasă un comentariu aici cu tot ceea ce i-ai spune acestui bărbat și poate chiar cu motivele pentru care tu crezi că nu a mai sunat! Cele mai faine 20 de răspunsuri vor primi câte un exemplar din carte!

Când? Lasă comentariul în perioada 2-9 mai, iar pe 10 mai fac marele anunț aici! Nu uita să completezi câmpul de e-mail cu o adresă validă, pentru că acolo îți voi trimite informațiile de care ai nevoie pentru a ajunge cartea la tine!

Da, știu că eu nu prea fac concursuri pe blog, dar lucrurile se schimbă de fiecare dată când vine vorba de cărți! Așa că… hai, succes! Să vedem: de ce nu a mai sunat și ce îi scrii?

The post Vrei să primești cartea „Bărbatul care n-a mai sunat”? appeared first on Andreea Ignat.

[Pe limba ta] 10 expresii folosite greșit la locul de muncă

Nu știu cum a trecut săptămâna asta, dar se pare că iar e vineri. Așa că mă întorc cu rubrica mea săptămânală: Pe limba ta! Astăzi, fac o listă a cuvintelor și expresiilor folosite greșit în limba română, cu precădere la locul de muncă.

Atașament

Primesc de ani de zile email-uri cu diferite subiecte, care conțin expresii de genul „Găsiți mai multe informații în comunicatul de presă din atașament” sau „Puteți găsi CV-ul meu în atașament”. Au fost dăți când am răspuns și le-am spus că nu există „atașament” acolo, așa că mi-au trimis din nou, gândindu-se doar la o eroare tehnică și nicidecum la una de limbă. Unde e greșeala?

Atașament = Sentiment de afecțiune puternică față de cineva sau ceva.

Adică, pot vorbi de atașament când mă refer la relația mea cu fiică-mea, de exemplu, dar nu poate fi vorba de „atașament” când adaug un fișier la un email. Așadar, atunci când trimiteți fișiere prin email, nu le trimiteți în atașament!

Suport

E plin internetul de site-uri ale companiilor care susțin că „oferă suport”. Nu prea înțeleg cum fac asta, pentru că expresia nu există.

Suport =  Ceea ce susține sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic.

Așadar, corect ar fi „a oferi sprijin” și nicidecum „a oferi suport”!

Din păcate, cuvântul tinde să intre în limba română și să fie folosit ca atare, alături de alte cuvinte introduse recent în limbă cu semnificații considerate greșite până acum, cum ar fi „locație” (care înseamnă „spațiu de închiriat”, nu „loc”) sau „a realiza” (care înseamnă „a aduce la îndeplinire”, nu „a-și da seama”).

A agrea

Am auzit de nenumărate ori acest verb folosit cu sensul greșit „a fi de acord”.

A agrea = A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic.

Așadar, niște diplomați pot fi agreați de anumite instituții guvernamentale, la fel cum o vedetă poate fi agreată de fanii săi.

A aplica la un job

Și uite așa am ajuns la expresia pe care o auzim aproape în fiecare zi, la tot pasul. Expresie care este, bineînțeles, greșită! Iată de ce:

A aplica = 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular.

Nu există „a aplica la un job” sau „a aplica la un loc de muncă”.

Face sens

Preluată din expresia în limba engleză „it makes sense”, „face sens” a fost tradus mot a mot și, evident, greșit în limba română.

Un argument poate fi just, logic, chiar revelator. Dar el nu „face sens”, oricât sens ar avea!

A se focusa

Preluată tot din engleză, expresia „to focus” a intrat în vocabularul românilor cu sensul „a se focusa”, care nu există în limba română. Poți să te concentrezi, dar nicidecum să te „focusezi”.

A colabora împreună

Am primit mai demult un email cu titlul „Hai să colaborăm împreună!”. Nu aveam încotro! Chiar nu puteam să colaborăm… separat!

A colabora = a lucra împreună.

A pune presiune

Credeți-mă! Nimeni nu pune presiune pe voi la locul de muncă! Cel mult, ceva sau cineva vă poate presa, dar cu siguranță nu „pune presiune”, pentru simplul motiv că expresia… nu există!

A lua la cunoștință

Când șeful vă anunță că mâine trebuie să fiți prezenți la un eveniment important, nu „luați la cunoștință”, ci „luați cunoștință”. Lăsați-l pe „la” să cânte cu prietenii lui din „la-la-la” și vedeți-vă de evenimentul important!

Incorect: a lua la cunoștință

Corect: a lua cunoștință

Expertiză

O altă greșeală întâlnită frecvent este considerarea cuvântului „expertiză” sinonim cu „experiență”. Ei bine, dacă aveți foarte mulți ani de experiență într-un domeniu nu înseamnă că aveți expertiză în acel domeniu. Iată de ce:

Expertiză = 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc.

 

Lista e deschisă pentru expresiile de la locul vostru de muncă!

Foto: bbc.com

The post [Pe limba ta] 10 expresii folosite greșit la locul de muncă appeared first on Andreea Ignat.

[Pe limba ta] Crează sau creează?

Vineri. Zi scurtă. Soare pe cer (era când am scris articolul). Chef de muncă… neah! Așa că azi vă dau una scurtă la rubrica Pe limba ta. Cât de scurtă? Cât patru litere, atâtea câte sunt în verbul ăsta ce dă atâtea bătăi de cap unora când vine vorba de conjugarea lui – a crea.

Eterna întrebare în cazul lui „a crea” este: „Când pui un E și când pui doi E?”. Regula este una extrem de simplă și vă scoate imediat din încurcătură:

Când forma verbului „a crea” conține litera Z, se adaugă un E. Când nu conține litera Z, se păstrează un singur E.

Pe scurt: Creează, nu crează! Cream, nu creeam. Și tot așa!

Vă las mai jos variantele corecte, preluate din DexOnline, ca să vizualizați mai ușor toate formele verbului „a crea”!

Foto: Role Reboot

 

The post [Pe limba ta] Crează sau creează? appeared first on Andreea Ignat.

Cum a fost pentru mine spectacolul „Imagine all the people”

Știți care era unul dintre visurile mele când eram mică? Nu, nu voiam să mă fac nici medic, nici avocat, nici prințesă. Voiam să mă fac… dansatoare! Hai că pe asta nu ați fi crezut-o despre mine! Dar… da, asta îmi doream eu să fac atunci când eram mică, pentru că iubeam sentimentul pe care îl ai atunci când îți lași corpul să se miște în ritmurile muzicii și ale inimii. Încă iubesc acest sentiment, pentru că dansul și muzica au rămas tot timpul în sufletul meu și sunt întotdeauna alături de mine, ca niște prieteni adevărați. Bine, acum nu dansez pe scenă, așa cum visam când eram copil, dar dansez ori de câte ori am ocazia în oraș și, bineînțeles, dansez acasă, pe „scena” mea. Iar sentimentul… eliberare, exprimare, viață.

Când mă uit la un spectacol de muzică și dans, îmi simt pur și simplu inima cum râde, cum se bucură, cum trăiește fericirea. Asta am simțit și duminică, atunci când am luat gașca de bloggeri și am mers la Opera Națională Română Iași, unde am văzut Imagine all the people, un spectacol de teatru coregrafic fascinant pus în scenă de Gigi Căciuleanu. Numele nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că e clar că atunci când spui Gigi Căciuleanu spui dans, calitate și creativitate.

Spectacolul e o călătorie prin toate colțurile lumii, prin toate stereotipurile și grupurile umane, prin toate trăirile și sentimentele unui om. E o colecție de momente, de povești, de vieți. Iar totul e exprimat artistic prin muzică și dans. Cu pasiune, cu emoție, cu cele mai intense trăiri. Au fost momente când am simțit furnicături pe șira spinării și părul cum se ridică pe mine, au fost momente în care mi-au dat lacrimile de emoție, au fost momente în care am râs tare și altele în care am zâmbit amar. E un spectacol complex, care îți va ajunge cu siguranță la inimă, dacă îl simți și îl înțelegi cu adevărat!

Ce să mai spun de temă și de piesa lui Lennon, ambele atât de dragi mie? A fost de ajuns să aud primele note de la „Imagine” și m-am transpus imediat în lumea care avea să mă ducă în mintea și în sufletul lui Gigi Căciuleanu.

„În acest spectacol mi-am imaginat un grup de oameni, un eșantion de societate umană în acțiune. Și care altă artă dacă nu cea a mișcării, a dansului, ar fi aptă să pună împreună acești „atomi ai societății” spre a da viață unui moment de „fizică socială”… și de alchimie de grup.” – Gigi Căciuleanu

La sfârșitul piesei, m-am retras un pic în birourile Operei, unde am reîntâlnit-o pe Beatrice Rancea, o femeie dragă mie de foarte mulți ani. Ca de obicei, așa cum o știm pe Beatrice Rancea, are planuri mari pentru Opera din Iași și va aduce pe scenă spectacole și oameni unul și unul. Nu ne mai rămâne decât să ne bucurăm de acest aport important adus culturii ieșene și, bineînțeles, să mergem să vedem spectacolele din program! Atât pentru bucuria de a vedea spectacole de excepție, cât și pentru sprijinul pe care îl putem aduce împreună culturii și orașului nostru drag.

Ne vedem la Operă!

 

The post Cum a fost pentru mine spectacolul „Imagine all the people” appeared first on Andreea Ignat.

[Pe limba ta] Când unu și cu unu fac… probleme de plural

M-am tot gândit despre ce să scriu la rubrica Pe limba ta pentru 9 martie. Apoi, mi-am adus aminte că unii sărbătoresc „40 de pahare” și am zis că e cazul să vorbim despre… cuvinte la plural. Că, deh, nu mai știi câte vezi de la atâta băutură!

Așa că, azi, fac o listă rapidă cu formele corecte și incorecte ale unor cuvinte la plural din limba română. Nu de alta, dar începe weekendul și vreau să vă las să vă bucurați de el, mai ales că unii au început de ieri sau chiar de la întâi martie să sărbătorească primăvara.

Cuvânt la singular
Plural incorect
Plural corect


Monedă
Monezi
Monede


Sindrom
Sindromuri
Sindroame


Cartuș
Cartușuri
Cartușe


Azil
Azile
Aziluri


Chitară
Chitări
Chitare


Ecler
Eclere
Ecleruri


Chibrit
Chibrite
Chibrituri


Festival
Festivale
Festivaluri


Aragaz
Aragazuri
Aragaze


Drajeu
Drajee
Drajeuri


Bunătate
Bunătățuri
Bunătăți


Spital
Spitaluri
Spitale


Pârâu
Pârâuri
Pâraie


Mormânt
Mormânturi
Morminte


Refren
Refrenuri
Refrene


Boschet
Boscheți
Boschete


Ciocolată
Ciocolăți
Ciocolate


Fier
Fiere
Fiare


Făină
Făine
Făinuri


Pian
Pianuri
Piane

Acestea fiind spuse, vă doresc o primăvară… nu fără număr, ci una la pluralul corect!

Foto: istockphoto

The post [Pe limba ta] Când unu și cu unu fac… probleme de plural appeared first on Andreea Ignat.

Ce am învățat din terapia prin râs

Mă știți pe mine! Zâmbetul mi-e trademark, iar părerile despre zâmbete îmi sunt bine definite. Cred că râsul este, de departe, cel mai bun medicament, iar oamenii care nu zâmbesc și care uită să se bucure de viață sunt de-a dreptul deprimanți și triști. Iar eu am mers până într-acolo încât am ajuns să refuz clienți doar pentru că nu zâmbesc, că nu știu să aprecieze lucrurile din jurul lor, că nu sunt oameni și umani. Mă hrănesc cu umor, cu replici bune, cu poftă de viață și am nevoie de ele pe toate planurile!

Luna asta mi-a adus pe noptieră o carte perfectă pentru a-mi susține teoria conform căreia râsul este cel mai bun medicament – Terapia prin râs. Este scrisă de Lenny Ravich, directorul Institutului de Terapie Gestalt din Tel Aviv și speaker internațional pe tema umorului în viețile noastre. Când am citit-o, nu doar că mi-a mers la suflet, dar am râs enorm și m-am simțit de zece ori mai puternic decât așa cum ar trebui să ne simțim în fiecare zi: calmi, liniștiți, cu zâmbetul pe buze și cu energie pozitivă!

Dar hai să împărtășesc cu voi nu doar starea asta de bine, ci și câteva dintre lucrurile care mi-au captat atenția în cartea lui Ravich:

Cercetările zic că un copil râde până la șase ani de 300 ori pe zi. La șapte ani, râde doar de 15 ori pe zi. Motivul? A fost la școală și a fost pedepsit;
Nu lua viața prea în serios. Oricum nu scapi din ea viu!;
Studiile au demonstrat că oamenii chiar pot alege cum gândesc, așadar sunt direct răspunzători de urmările acțiunilor lor. Pe principiul: Durerea este inevitabilă. Suferința este o opțiune!;
Nu există probleme în viață, ci doar oportunități;
Există cazuri concrete de oameni care au trecut cu bine peste provocările vieții doar cu o atitudine pozitivă, cu umor și optimism: de la celebrul personaj din La Vita e Bella, până la exemple de oameni reali pe care Ravich le dă în carte. Vorba lui Mahatma Gandhi: Fără simțul umorului, m-aș fi sinucis de mult;
Indivizii optimiști produc mai mult decât pesimiștii. Optimistul își revine după înfrângere, se ridică și o ia de la capăt;
Trebuie să existe râsete, iubire și lacrimi (emoție) peste tot, inclusiv în procesul de predare și învățare sau în spitale și locuri cu oameni bolnavi;
A căuta răspunsuri și a le găsi mereu ar transforma viața într-un joc plictisitor;
Nu este niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită;
Creativitatea presupune umor. Iar umorul presupune creativitate. Esența fundamentală a creativității este abilitatea de a vedea ceva ce alții nu văd;
Optimismul și abilitatea de a râde de tine însuți ajută ca suferința să nu devină tragedie;
Nu te judeca și nu îi judeca nici pe ceilalți. Cei care îi judecă pe alții se judecă de fapt pe sine și contribuie la autodistrugerea lor;
Săpunul este pentru piele ceea ce râsul este pentru suflet;
Avem șansa de a opta fie pentru una, fie pentru alta: ori stăm, suferim și ne plângem de milă, ori îndrăznim să facem lucrurile altfel, să alegem să zâmbim și să ne bucurăm de viață;
Terapia prin râs chiar vindecă boli. Unul dintre multele exemple expuse vorbește despre un bărbat care tocmai află că este grav bolnav și că va muri în curând. Medicii îi spun să își facă bagajul și să se mute în spital, pentru că acolo își va petrece tot restul vieții. Dar el se încăpățânează, își face bagajul și pleacă în călătorii. Se uită la seriale de comedie, face ceea ce îi place, discută cu oameni amuzanți, râde mult și se bucură de prezent. Când merge la analize, află că este perfect sănătos. Și nu, nu este ficțiune, ci e realitate!;
Avem nevoie ca ființe umane de contact uman, de omenie, de zâmbete și de emoție. Nu vă fie teamă sau rușine să îmbrățișați pe cineva sau să cereți o îmbrățișare, să zâmbiți cuiva din proprie inițiativă sau să răspundeți la un zâmbet tot la fel, să plângeți, să râdeți sau să spuneți ceea ce simțiți;
Trăiește în prezent, nu în trecut sau în viitor! Lasă regretele deoparte și acceptă schimbarea în bine;
Nu încetăm să râdem pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că am încetat să râdem;
Când ne pierdem visurile, murim! Mulți oameni se plimbă în jur de parcă ar fi morți și nici măcar nu o știu;
Nu este niciodată prea târziu să fim tot ceea ce putem fi! Trebuie doar să ne umplem viața în fiecare zi cu bună-dispoziție, iubire, umor, râsete și optimism.

Probabil veți spune că nu aveți timp de asta, că la voi nu merge, că aveți facturi de plătit, că sunteți bolnavi, că aveți probleme în căsnicie, că vouă nimic nu vă merge bine și tot așa. Scuze găsește oricine și probleme are toată lumea. Credeți-mă! Diferența este în atitudinea pe care o ai față de ele și în alegerile pe care tu le faci. Da, viața are o mie de provocări și uneori devine extrem de grea! Ne mai așezăm, mai plângem, ne mai odihnim, dar important e să ne ridicăm întotdeauna, să zâmbim și să vedem partea plină a paharului.

Încearcă un experiment! Doar pentru o zi, încearcă să gândești pozitiv! De când te trezești, încearcă să zâmbești, să te gândești că ai o zi bună, să te privești pe tine și pe ceilalți fără să vă mai judecați, să faci glume, să nu te mai plângi de nimic, să nu te mai stresezi, să spui mai des „Mulțumesc!”, să te iubești și să transmiți iubire, să fii mai bun, mai cald, mai om! Apoi compară ziua dinainte cu ziua respectivă și vezi cu ochii tăi diferențele! Din proprie experiență îți spun că nu doar ochii tăi vor vedea diferența, ci și tot corpul tău și mintea ta!

Am venit în această lume ca să ne simțim bine, să ne distrăm, să râdem, să iubim și să învățăm. Restul sunt detalii. Dacă nimic nu se dovedește a fi exact cum ți-ai dorit, atunci oprește-te și întreabă-te: „Oare ce anume fac încât bucuria, iubirea și râsul lipsesc din viața mea?”. Apoi scrie un scenariu nou și atrage toate lucrurile plăcute pe care viața le are de oferit. Este ceva magic. Provocările și dificultățile fac parte din joc. Nu există sus sau jos. Există doar ceea ce este. Și putem să dansăm sau putem să ne chinuim. Acesta este motivul pentru care aleg să fiu un optimist incurabil. Îmi place să dansez. Mai ales cu Viața! Dansezi?

Dacă vrei să înveți și tu să zâmbești mai mult și să te bucuri cu adevărat de viață, îți recomand din toată inima mea plină de optimism cartea lui Lenny Ravich! O găsești online, la Editura Herald, în colecția Terapia!

Foto: Fotograf Irina Mocanu Studio

The post Ce am învățat din terapia prin râs appeared first on Andreea Ignat.

Ai vrea să știi și tu cum să oprești timpul?

Am așteptat cartea asta cu sufletul la gură. Îl iubeam dinainte pe Matt Haig și simțeam că va ajunge la sufletul meu și acum. Dar acum se pare că mi-a depășit cu mult așteptările. Cu foarte mult! Am devorat cartea și am trăit-o intens cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină. E genul de carte pe care ai reciti-o iar și iar și pe care ai oferi-o cadou oricui drag, pentru că e „mind-blowing”. Bineînțeles, un alt exemplar cadou, că doar știți cum sunt eu cu cărțile mele!

Când a venit curierul vineri cu ea, nu m-am putut abține să nu o deschid un pic și să văd cum e. Ideea e că am început să o citesc și nu m-am mai putut opri. Îmi venea să împărtășesc cu toți lectura asta care mie mi-a mers la suflet, așa că vineri și sâmbătă mi-am umplut contul de Instagram cu citate din carte. Bineînțeles, sunt doar câteva dintre multele texte din roman care mi-au ajuns la inimă.

Cum să oprești timpul spune povestea lui Tom, un bărbat născut pe 3 martie 1581, care trăiește și azi. Suferă de o afecțiune care îi permite să îmbătrânească altfel față de oamenii obișnuiți, astfel că în prezent arată ca un om de 40 de ani. A trecut prin toată istoria lumii și a văzut pe viu toate transformările ei. I-a întâlnit pe William Shakespeare, Scott Fitzgerald, Charlie Chaplin și multe alte personalități, dar nimeni nu i-a rămas în suflet și în minte ca Rose, femeia pe care a iubit-o și care a murit cu mulți ani în urmă.

Este racolat de Hendrich, fondatorul Societății Albastros, care identifică toți oamenii ca Tom și îi ajută să supraviețuiască, cu condiția de a se muta dintr-un loc și de a-și schimba identitatea la fiecare opt ani, pentru a nu naște bănuieli în rândul oamenilor. Este sătul de viața lungă pe care o duce și de toți oamenii pe care îi lasă în urmă, dar luptă să continue astfel pentru că are un scop bine stabilit: trebuie să o găsească pe Marion, fiica lui și a lui Rose, care este la fel ca el și care se află undeva prin lume.

După mai bine de patru sute și ceva de ani, se întoarce în Londra, locul în care a locuit alături de Rose și Marion, unde devine profesor de istorie. Tot după mai bine de patru sute și ceva de ani mai face ceva ce nu a mai făcut de foarte multă vreme: își permite să se îndrăgostească din nou! Se îndrăgostește de Camille, o profesoară de franceză care îl face să se simtă mai plin de viață ca niciodată și căreia îi mărturisește până la urmă adevărul despre el. Nu vă voi spune cum se termină cartea, pentru că oricum v-am spus doar 5% din ce veți afla și veți trăi când o veți citi, așa că vă las să vă bucurați de această plăcere singuri!

E o carte care ridică întrebări, care oferă răspunsuri, care scoate la iveală perspective despre oameni, dragoste și viață. E despre căutarea noastră continuă, despre condiția noastră umană, despre bucuriile, tristețea și provocările cu care vine viața la pachet. E despre transformarea ființei umane, de la lucrurile firești și simple până la societatea ciudată care am devenit astăzi.

Cred că romanul lui Haig va deveni cartea anului 2018, atât de mult o iubesc! Vă las și pe voi să o citiți și să aflați cum puteți opri timpul, acest inamic dintotdeauna al omului! O găsiți online la Editura Nemira, în secțiunea Noutăți!

 

The post Ai vrea să știi și tu cum să oprești timpul? appeared first on Andreea Ignat.

Trăiești pentru a munci sau muncești pentru a trăi?

„Când mai scrii despre Lagom? Hai, că ne-a plăcut și mai vrem!”. Băi, dar parcă suedezii aveau răbdare… nu ați înțeles nimic din celelalte articole? Of, bine, bine! Voiam să vă mai țin un pic în suspans, dar dacă până și oamenii de la editură mi-au zis că le-a plăcut ideea și că mai vor, atunci e musai să vă mai aduc un articol despre conceptul Lagom – secretul suedez al vieții bune.

Astăzi vorbim despre ce înseamnă pentru suedezi munca, afacerile și banii. Sunteți pregătiți? Bine, pentru că trebuie să vă avertizez că e fix pe dos decât modul în care sunt obișnuiți în general românii!

Când vine vorba de locul de muncă și câștigarea veniturilor, suedezii abordează problema cu etică, corectitudine, loialitate și încredere;
Lagom pune accent pe ideea de echipă, unde toți lucrează în mod egal pentru a fi atins un mare bine general pentru ca afacerea în sine să fie bună;
Când se anunță o treabă de făcut, suedezii nu își suflecă mânecile și se apucă de treabă. Mai întâi, ei analizează și planifică, pentru că sunt de părere că doar o bună pregătire aduce și o eficiență în muncă;
Părerile tuturor din echipa de lucru sunt ascultate și nu se ia nicio decizie dacă nu sunt toți de acord;
În companiile suedeze, vom întâlni structuri organizaționale pe orizontală, unde toată lumea vorbește deschis și relaxat;
Lagom susține că toți suntem egali și că trebuie să fim tratați în consecință, indiferent de titlurile sociale sau statutul cultural, așa că este ceva obișnuit ca CEO-ului companiei să i se spună pe nume;
La suedezi, este ceva firesc să refuzi munca suplimentară pe care ți-o dă șeful. Și asta nu pentru că nu ai chef, ci pentru că acceptarea ar îngrădi capacitatea de a livra ce am promis deja, lucru care ar duce la conflicte și dispute. E vorba de așteptări realiste și de respectarea promisiunilor făcute;
Lagom presupune îndepărtarea oricărei forme de stres la locul de muncă. Asta include de la zile libere și îmbrăcăminte lejeră, până la celebrele pauze fika;
Suedezii nu se află niciodată în competiție unul cu altul! În loc să concureze, suedezii își găsesc echilibrul, își activează competențele individuale și își identifică puterile esențiale. Concentrarea constantă asupra câștigurilor individuale înseamnă că pierzi din vedere obiectivul de afaceri al echipei;
Suedezii nu se întrerup unul pe celălalt în timpul discuțiilor. Din contră, te ascultă atent, te lasă să îți termini ideea și mențin în tot acest timp contact vizual cu tine;
Suedezii muncesc pentru a trăi, nu trăiesc pentru a munci. Adică muncesc fix cât trebuie și nu simt nevoia de a acumula în exces, de dragul unul succes aparent. Așa că nu e de mirare că suedezii au cinci săptămâni de concediu date prin lege, o mulțime de sărbători, zile libere și pauze și că de cele mai multe ori pleacă de la birou în minutul în care li s-a terminat programul sau chiar mai devreme. Majoritatea magazinelor se închid la ora 18:00, iar în weekend magazinele au program scurt, tocmai pentru a proteja echilibrul dintre muncă și viața personală a lucrătorilor comerciali;
În 2016, în urma unui studiu asupra a 139 de țări, Forbesc a clasat Suedia pe locul 1 în lume la modul de a face afaceri și la locul 4 în lume în ceea ce privește nivelul mic al datoriei naționale;
Suedezii au un buget foarte bine planificat, ceea ce nu îi duce nici la excese, nici la datorii. În plus, atunci când fac cheltuieli, înlătură orice ideea de superficialitate și se bazează doar pe acele lucruri care țin de funcționalitate și de valoare sentimentală;
Suedezii plătesc taxe, ce-i drept multe și mari, însă au un sistem foarte bine pus la punct în ceea ce privește banii comunici. Practic, ei văd aceste taxe colectate ca o comoară comună, care le permite cetățenilor să beneficieze oricând de beneficii: concedii plătite de creștere a copilului, sumele de șomaj sau de pensie, subvenționarea sistemului de educație, plata chiriei când este cazul și tot așa. Plata taxelor contribuie la plasa de siguranță colectivă în ceea ce privește liniștea financiară;
Suedezii își satisfac nevoile cu modestie, dar adecvat, fără să afișeze un stil de viață plin de grandomanie, pe care nu îl pot susține financiar.

Nu cred că ar strica să încercăm să preluăm puțin din conceptul lagom, mai ales în ceea ce privește banii și munca. Să nu mai muncim atât de mult, să nu ne mai gândim doar la câștiguri financiare și să nu mai uităm de echilibrul dintre muncă, viață personală și nevoile individuale!

Mai bine vă luați o carte bună ca Lagom și vă schimbați stilul de viață într-unul cu adevărat bun!

Nu uitați: Mai puțin este destul!

Foto: Pinterest

 

The post Trăiești pentru a munci sau muncești pentru a trăi? appeared first on Andreea Ignat.

[Pe limba ta] Vrei să le urezi ceva femeilor în luna martie? Nu uita de… virgulă!

Martie e acea lună din an când toți oamenii își aduc aminte ca prin minune de toate femeile din viața lor. Nu știu dacă ei și portofelele lor țin musai să își aducă aminte, dar cu siguranță nu prea are nimeni scăpare din așa ceva. În luna martie, toată lumea ține femeile în mâini ca pe niște bibelouri prețioase, în timp ce comercianții de flori și mărțișoare fac încasări peste încasări, ca la jocurile de noroc. Dar nu despre atenția acordată femeilor vreau eu să vorbesc astăzi, ci despre lipsa de atenție a oamenilor față de „Doamna Virgulă”. Și nu înțeleg de ce, că doar e și ea… „femeie”, nu? O virgulă, două virgule… Da! E „femeie”! Și atunci?! Pe ea de ce o uită toată lumea și nu o pune acolo unde-i este locul?

Încă din prima zi de martie am primit o mulțime de urări. Știți și voi ce zic, că doar e plin Internetul de ele! Multe dintre mesajele pe care le văd circulând online, unele chiar și pe pagini de companii, nu au… virgulă! Au grafică excelentă, au mesaje creative, au tot ce le trebuie, mai puțin… virgulă! Și ca orice om care iubește limba română, trebuie să întreb: „Ce-aveți, oameni buni, cu Doamna Virgulă?”. Pe bune, nu înțeleg de ce nu le este oamenilor la îndemână să pună o amărâtă de virgulă acolo unde îi e locul, mai ales atunci când se entuziasmează să facă o urare cuiva.

Așadar, chiar dacă a trecut întâi martie, mai aveți o șansă de opt martie și, bineînțeles, de toate celelalte sărbători, ocazii și alte evenimente asemenea. Nu mai zic cât de ironic și de prost-gust este să îi urezi chiar țării tale „La mulți ani!” de întâi decembrie, dar să nu desparți vocativul de urarea în sine prin virgulă!

Așadar, puneți virgula acolo unde îi este locul și dați dovadă de respect nu doar față de femei, ci și de limba română!

                  Incorect:

La mulți ani România!

La mulți ani mama!

La mulți ani femeie!

O primăvară frumoasă mama!

Mulțumesc mama!

 

Corect:

La mulți ani, România!

La mulți ani, mama!

La mulți ani, femeie!

O primăvară frumoasă, mama!

Mulțumesc, mama!

 

Acestea fiind zise, eu vă urez o primăvară cu zâmbete, pentru că uneori chiar e indicat să… îți dea cu virgulă!

Foto: pinterest.com

The post [Pe limba ta] Vrei să le urezi ceva femeilor în luna martie? Nu uita de… virgulă! appeared first on Andreea Ignat.