Liviu Szoke's Blog, page 14
February 17, 2022
ABRAXAS, de Bogdan-Alexandru Stănescu, CARTEA LUNII FEBRUARIE LA BUFNIȚE. Evenimente pe final de săptămână, la Timișoara
Finalul acestei săptămâni aduce două evenimente literare la Timișoara construite în jurul romanului Abraxas, de Bogdan-Alexandru Stănescu, apărut recent la editura Polirom. Librăria independentă La Două Bufnițe reia evenimentele literare cu participarea publicului cititor cu ocazia campaniei de promovare Cartea lunii la Bufnițe, prin care organizatorii își propun să promoveze o carte recent apărută din literatura română sau universală prin organizarea de dezbateri și întâlniri în jurul acesteia.
Vineri, 18 februarie 2022, de la ora 18.30, cititorii sunt așteptați la librăria independentă La Două Bufnițe (Piața Unirii nr. 11, intrare de pe Matei Corvin), la lansarea romanului Abraxas, de Bogdan-Alexandru Stănescu, apărut recent la editura Polirom. Invitat, alături de autor, este scriitorul și criticul literar Mircea Mihăieș. Lansarea romanului va fi urmată de o sesiune de autografe.
Sâmbătă, 19 februarie 2022, la ora 17:00, la Fundația Art Encounters din Timișoara, spațiul expozițional uzual devine scena unei lecturi performative, la intersecția dintre teatru, literatură și vizualitate. Gândit ca un prim episod al unei serii de experimente interdisciplinare, acest eveniment propune o incursiune diferită, personală, temporală și spațială, în universul creat de scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu în cea mai recentă carte a sa, Abraxas, apărută la editura Polirom și lansată vineri la Timișoara, la librăria independentă La Două Bufnițe. În cadrul lecturii performative vă veți întâlni cu autorul Bogdan-Alexandru Stănescu și cu studenții Ioana Balint, Larisa Belcea, Otniel Curaciuc-Floruț, Raoul-Andreas Horn, Flavius-Cristian Ichim, Maria Leca, Anca Marinca, Georgiana Rancov, coordonați de lect. dr. Alina Mazilu.
Descriere carte: Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie porțile palatului de oglinzi deformante al realității iluzorii în care trăiește Michi Lucescu. Izolat de oameni și de viață într-o odăiță sărăcăcioasă închiriată în podul unei case vechi, acesta se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini în copilăria sa. Palierele îmbrăcate în gresie și faianță verde, ca o piscină interioară, conturează treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei în care a locuit cândva împreună cu Prințesa Ralu, mama lui teatrală și strivitoare ca o forță a naturii. Din această casă vie, străjuită de doi lei de piatră și lipită de cimitirul evreiesc, vedem Bucureștiul cenușiu al ultimului deceniu comunist și pe cel pestriț din anii de după Revoluție. În rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând ușile celor 11 apartamente și pătrunde în câte un vechi cinematograf bucureștean, devenind concomitent spectator și protagonist al unui film al ratării și (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, în care își joacă propriul rol sau poartă măștile altora, se derulează în puncte diferite din timp și spațiu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa până la un viitor postapocaliptic înghițit de ape, trecând prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca și New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. Căci Abraxas este deopotrivă lumină și întuneric, este viață și moarte simultan, este dragostea și uciderea ei. Este lumea întreagă.
[image error]Prezentare autor: Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor, doctor în filologie. A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), a fost inclus cu proză scurtă în majoritatea antologiilor „Prima mea…” (ART) și a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom, 2010). A mai publicat: Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (poeme, Cartea Românească, 2012, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și Radio România Cultural), Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelștam (eseu, ART, 2013), anaBASis (poezie, Cartea Românească, 2014, nominalizat la premiile Radio România Cultural), Copilăria lui Kaspar Hauser (roman, Polirom, 2017, 2021, Premiul pentru proză în cadrul Premiilor „Nepotu’ lui Thoreau”, Premiul pentru proză al revistei Ateneu, Premiul Radio România Cultural, Premiul Festivalului primului roman de la Chambéry, Franța, nominalizat pe lista scurtă a Premiului European pentru Literatură, tradus în franceză, croată, maghiară, bulgară și macedoneană), Caragiale. Scrisoarea pierdută (roman biografic, Polirom, 2019) și Adorabilii etrusci (poeme, Charmides, 2021). A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch, Paul Auster, Daniel Mendelsohn, Louise Glück și Philip Roth.
Campania Cartea lunii februarie la Bufnițe se desfășoară în parteneriat cu Editura Polirom, Fundația Art Encounters, Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara și Fundația Județeană de Tineret Timiș.
Lecturi 283: Klas Ekman – Oameni capabili
Klas Ekman – Oameni capabili (De kapabla, 2020) 368p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2021, Trad. Daniel a Ionescu, Red. Alexandru Arion, 33,7 (37) lei, ISBN 978-606-8959-84-9
Premii: Crimetime 2021 pentru debut la Târgul de Carte de la Göteborg
Nominalizări: Cartea Anului 2021 în Suedia, Finalist al Premiilor Adlibris, categoria Cel mai bun debut
Descrierea editurii: „Johan și Anna, doi amanți, se cazează la un hotel mic din vestul Suediei. Johan tocmai a părăsit-o pe soția lui ca să fie cu Anna și abia așteaptă să sărbătorească. Însă Anna are alte planuri – ea a decis să pună capăt relației. Familia ei e mai importantă decât căutarea fericirii. O greșeală fatală pe care o comit împreună dezlănțuie tăvălugul de minciuni care îi va purta și pe ei, și pe cei din jurul lor, pe un drum de coșmar. Viețile tuturor vor fi schimbate pentru totdeauna.”
Voi începe cu sfârșitul și voi trage următoarea concluzie: oamenii sunt capabili (în stare, adică, dar vreau să fac o trimitere și la titlul excelent ales) de orice când vine vorba să-și protejeze în primul rând propria piele, apoi pe cea a celor din jur și abia apoi pe cea a membrilor societății din care fac și ei parte, însă doar în această ordine. Cu toate că suntem parte integrantă a societății și suntem ființe sociale (majoritatea dintre noi), instinctul animalic, cel de supraviețuire, ne dictează să ne salvăm în primul rând propriile piei și apoi pe cele ale celor din jur. Cam despre asta este vorba în acest volum în care ironia și umorul negru se simt ca la ele acasă și transformă o poveste destul de lugubră de altfel într-una pe care o citești cu sufletul la gură.
Doi amanți, Johan și Anna, ambii căsătoriți, el fără copii, ea cu doi copii, dintre care unul, băiețelul Sixten, are grave probleme de comportament la grădiniță, se întâlnesc din când în când pentru a evada din cușca unor căsnicii care nu îi mai mulțumesc de ceva vreme încoace. El, Johan, nu se mai simte atras de nevastă și a anunțat-o deja că o va părăsi, iar Anna nu-și mai suportă soțul, pe Magnus, care, colac peste pupăză, și-a dat demisia de la serviciu și s-a apucat de cursuri universitare, stând toată ziua cu burta pe carte și lăsând toate treburile în seama Annei, pentru a putea deveni psiholog.
Așa că au decis să-și anunțe soția, respectiv soțul, că vor porni pe un alt drum. Se întâmplă însă ca verdictul psihologului pentru copii la care Anna și Magnus merg cu Sixten să le spună că băiețelul își va reveni doar în cazul în care mediul în care trăiește e unul singur, fără schimbări majore. Iar un divorț cu siguranță va reprezenta un adevărat cutremur, nu doar o diferență. Prin urmare, în loc să fugă în lume împreună și să-și oficializeze aventura, Anna îl anunță pe Johan că relația lor nu mai poate continua și, după o partidă zdravănă la hotel, pornesc amândoi cu mașina spre casă, pentru a-și vedea de viețile lor ca și înainte. Cel puțin Anna, care nu apucase încă să-și anunțe soțul că-l va părăsi.
Însă pe drum, într-o pădure, accidentează mortal o femeie și, din dorința firească de-a nu ajunge la pușcărie, dar mai ales din dorința de-a nu le fi deconspirată aventura, o abandonează pe femeie în pădure și o lasă să moară acolo ca pe un animal, cum se exprimă la un moment dat un personaj. Zdruncinați bine, se întorc la casele lor, știind însă în sinea lor că nimic nu va mai fi la fel, dar crezând și sperând totuși că își vor vedea de viețile lor ca și până atunci.
Bolovanul a luat-o însă deja la vale și lucrurile încep să se complice când în scenă încep să intre tot mai multe personaje. Doar știți cum se spune: dacă doi inși știu ceva despre o crimă, deja sunt cu unul mai mult decât trebuie. Darămite când află și vecinul cel slinos și băgăreț care își vâră nasul în telefoanele și calculatoarele vecinilor, profesorul cel insistent care vrea să facă dreptate cu orice preț, adolescenta cu păr mov care plimbă câinele odată cu profesorul sau soțul cel încornorat, care are ghinionul să dea peste mesajele pe care cei doi iubăreți continuau să le schimbe de parcă în telefoanele lor n-ar fi putut intra nimeni.
Și uite așa, coincidențele nefericite încep să se adune mai ceva ca într-un film de Guy Ritchie, cu care acțiunea seamănă tulburător de mult, ceea ce este însă un lucru foarte bun, iar o verighetă dispărută ajunge să fie căutată la locul accidentului taman când pe acolo, prin pădure, umbla un profesor cu o găleată în mână în căutare de ciuperci și căruia bineînțeles că i se pare suspectă o femeie ieșind din pădure și părând groaznic de tulburată, iar un preot ajunge să poarte cu un personaj o discuție metafizică, despre bine și rău, înșelați și înșelători, conștiințe vinovate și poveri mult prea greu de dus, de ajungi să te întrebi: oare așa ceva chiar se poate întâmpla în realitate? Și cât de capabil să fie un om să poată evita capcanele pe care i le întinde soarta cea crudă și să mai și rămână cu mințile întregi?
Evident, nu poate. Minciuna are picioare scurte, iar când lăcomia se ia de mână cu ea și în horă mai intră și băutura, dar și oamenii care vor să facă dreptate cu orice preț, atunci nu mai e de mirare că ajungi că clachezi. Că pleci la întâlnire cu ciocanul sau cu bâta de baseball, că ajungi să crezi că poți rezolva totul închizând gurile cu forța, că poți mușamaliza fapte abominabile prin alte fapte și mai abominabile.
Klas Ekman creează o poveste alambicată și complicată, dar care decurge perfect firesc și logic, în pofida tuturor coincidențelor nefericite cărora le cad victime oamenii capabili de la care a pornit totul. Adevărul însă caută să iasă la suprafață precum uleiul turnat în apă, dintr-una se dă în alta, o minciună crește cât un balon cu nacelă cu tot și ajunge să dărâme totul în calea ei și până la urmă nu poți omorî pe toată lumea ca să încerci să te acoperi la nesfârșit. Recomandată!
PS: țin să remarc excelenta traducere din suedeză a Danielei Ionescu, ce sună atât de fluent și de bine, încât zici că povestea a fost scrisă direct în română! Felicitări!
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului „Oameni capabili”. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde, în zilele care urmează, vor apărea și alte păreri (pe Literatura pe tocuri a apărut deja, fiind scrisă de Arcidalia Ghenof):
Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/ (https://literaturapetocuri.ro/oameni-capabili-de-klas-ekman-editura-crime-scene-press-recenzie.html)
Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/
Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/
Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/
Carti Recenzii Analogii Antologii: analogiiantologii.com
Citește-mi-l: https://citestemil.ro/
February 15, 2022
Întâlnire online cu scriitorii Francesc Miralles și Ángeles Doñate, prilejuită de lansarea romanului „Un ceai la capătul lumii“ – miercuri, 16 februarie, ora 19.30
Editura Humanitas Fiction și Institutul Cervantes din București vă invită miercuri, 16 februarie, ora 19.30 la o întâlnire online cu scriitorii Francesc Miralles și Ángeles Doñate prilejuită de lansarea romanului Un ceai la capătul lumii – recent apărut în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu – un roman memorabil despre aventura vieții, inspirat de povestea reală, relatată în 2009 de revista Time, a japonezului Yukio Shige, care a salvat de la sinucidere aproape 700 de persoane.
Participă: Scriitorii Francesc Miralles și Ángeles Doñate, Tudora Șandru Mehedinți, traducătoarea romanului, Ana Maria Onisei, scriitoare și jurnalist cultural, și Dana Pîrvan, critic literar. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.
Un eveniment #live & #online pe paginile Facebook – Humanitas Fiction, Facebook – Instituto Cervantes de Bucarest și pe Youtube Humanitas. Înregistrarea audio va fi ulterior disponibilă pe paginile de podcast ale Grupului Humanitas: Spotify https://spoti.fi/3pdxUCI, Apple https://apple.co/2RnzcP6, Google https://bit.ly/3d0ZgHx, Soundcloud https://bit.ly/Humanitas-Soundcloud și Deezer https://bit.ly/3cxg091
„Un ceai la capătul lumii este o poveste plină de sensibilitate și înțelepciune, care ne reamintește cât de prețioasă este viața.“ – De lector a lector
Urmărește mesajul transmis de Francesc Miralles și Ángeles Doñate cititorilor români cu ocazia apariției romanului Un ceai la capătul lumii aici.
„În urmă cu două luni, am scris într-un Monday News despre un reportaj din revista Time, pe care îl citisem în avion, acum 12 ani, întorcându-mă din Statele Unite. Era vorba despre Tojinbo Cliffs, niște stânci abrupte din Marea Japoniei, care atrag mulți sinucigași, și despre Yukio Shige. De când s-a pensionat din poliție, Yukio Shige și-a dedicat viața vegherii acelui loc prăpăstios de pe malul mării, unde în fiecare an se sinucideau 20-30 de oameni. Îi urmărește cu binoclul pe cei care vin acolo, căutând semnele care le-ar putea dezvălui starea de spirit. Când vede vreun om singuratic, îmbrăcat lejer, care merge șovăielnic printre stânci, dă fuga să-i vorbească. Îl invită în refugiul lui, la un ceai cu biscuiți, pentru a-i aminti de copilărie. […] Am vrut s-o conving pe prietena mea Ángeles Doñate să scrie un roman inspirat de Yukio Shige. Mai lucrasem cu ea și-i cunoșteam sensibilitatea. În cele din urmă, mi-a spus că, întrucât povestea era descoperirea mea, acceptă numai dacă o scriem împreună. Așa am și făcut, și am decis să transpunem istoria în afara Japoniei, deși protagonistul e tot Yukio (în roman Kosei-San), fiindcă psihologia japonezilor, traumele și suferințele vieții lor sociale au conotații diferite de cele din alte părți ale lumii. De aceea, în roman, Kosei-San este gardianul abisului în stâncile californiene. Un ziarist care tocmai își pierduse fratele se duce să-l întâlnească, dornic să-i înțeleagă viziunea existențială. Pe lângă faptul că are parte de o experiență insolită în locul acela îndepărtat, poveștile lui îi oferă o nouă perspectivă asupra artei de a trăi.“
Francesc Miralles, 23 martie 2021
„Un ceai la capătul lumii, ca și alte romane ale catalanului Francesc Miralles – unele scrise în colaborare, cum este și cazul de față, coautoare fiind Ángeles Doñate –, invită la reflecție și introspecție, oferind cititorului o viziune asupra vieții, asupra valorii vieții, de o mare frumusețe și profunzime, prin exemplara ei generozitate. O carte-lecție de viață, care emană speranță și lumină.“
Tudora Șandru Mehedinți
Francesc Miralles este un autor publicat în toată lumea. S-a născut la Barcelona în 1968. A scris, împreună cu Héctor García, Metoda Ikigai: Secrete japoneze pentru a-ți descoperi adevărata pasiune și a-ți atinge țelurile în viață (Humanitas, 2019), volum tradus în peste 60 de limbi și care a ajuns bestseller în Statele Unite, Anglia, India, Olanda, Turcia etc. Romanul său Iubire cu „i“ mic (Amor en minúscula, 2006; Humanitas Fiction, 2017), a fost tradus în 27 de limbi. La Humanitas Fiction i-au mai apărut: în 2017, romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (El mejor lugar del mundo es aquí mismo, 2008), scris împreună cu Care Santos și tradus în peste 20 de limbi; în 2018, Wabi-Sabi (2014); în 2020, Biblioteca de pe Lună (La biblioteca de la Luna, 2019).
Ángeles Doñate s-a născut la Barcelona. Jurnalistă de profesie, lucrează ca manager de comunicare pentru instituții sociale și din domeniul educației. În prezent lucrează pentru un ONG care desfășoară proiecte în Mexic și Senegal. De ani de zile, pentru a întoarce o parte din norocul personal, predă scrisul și cititul pentru adulți. A publicat mai multe cărți și trei romane: El invierno que tomamos cartas en el asunto (2015), tradus în 10 limbi, El alma de la radio (2017) și El último vagón (2019).
Romanul Un ceai la capătul lumii de Francesc Miralles & Ángeles Doñate este recomandat de Digi FM.
February 14, 2022
Editura PUBLISOL lansează cartea „Theresa May. Un prim-ministru pentru Brexit”: o carte complexă despre un prim-ministru cu o misiune grea – ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană
„O prezentare extraordinar de detaliată… Anthony Seldon reușește să fie, în același timp, just, dar și extrem de critic când vorbește despre mandatul Theresei May.“
Sunday Times
Theresa May a ajuns în funcția de prim-ministru cu cel mai precis, dar și cel mai dificil obiectiv pe care l-a avut vreodată un premier după cel de-Al Doilea Război Mondial: să ducă la bun sfârșit Brexitul. Consecința: o tragedie în care personajul central a aflat prea târziu cum ar fi putut să-și îndeplinească misiunea.
În acest volum, și în lumina modului în care Boris Johnson își exercită propriul mandat de prim-ministru, Anthony Seldon creionează modul în care a funcționat guvernul lui May, de la neașteptata ei venire la putere, în 2016, când rivalii s-au retras din competiție, unul câte unul, și până la demisia însoțită de lacrimi, trei ani mai târziu, când relația dintre ea și cabinetul său era total distrusă.
Seldon, un om corect, care se străduiește întotdeauna să găsească anumite virtuți la fiecare prim-ministru pe care îl studiază, susține că May „ar fi putut deveni cu ușurință un premier rezonabil, fără a fi spectaculoasă“ dacă nu ar fi fost la mijloc Brexitul, spunea The Guardian.
Autorul cărții o absolvă pe Theresa May de unele dintre cele mai grave acuzații care i-au fost aduse. Răspunsul stângaci la tragedia de la turnul Grenfell, în 2017, soldată cu 79 de morți, când, inițial, nu s-a întâlnit cu niciunul dintre supraviețuitorii incendiului, nu a fost un exemplu de indiferență față de suferința celorlalți, afirmă Seldon. Cei care s-au ocupat de securitatea ei i-au spus că nu poate vizita locul dezastrului, deoarece ar declanșa o revoltă. Mai târziu, a petrecut mult timp cu supraviețuitorii incendiul de la turnul Grenfell și a păstrat, în biroul ei din Downing Street, până la sfârșitul mandatului, desene ale copiilor de acolo.
Seldon este de părere că, în cazul în care ar fi arătat mai multă empatie și inteligență emoțională în public, ar fi fost un prim-ministru cu mai mult succes. Avea o etică neobosită a muncii, un ochi bun pentru detalii și era motivată atât de datorie, cât și de ambiție, dar nu avea multe dintre celelalte abilități necesare pentru a izbuti într-o astfel de funcție.
Faptul că s-a bucurat de un acces fără egal la informații venite atât de la aliații, cât și de la rivalii Theresei May, de la consilierii care i-au modelat mandatul, precum și de la personaje-cheie de la Bruxelles, i-a permis autorului să dea în vileag tainele acestui prim-ministru, atât de enigmatic și de interiorizat. Seldon excelează în a reconstitui modul în care au fost luate deciziile critice, după care comentează, argumentat, impactul acestora.
Incitantă, captivantă și profund revelatoare, lucrarea de față este o analiză completă a mandatului de prim-ministru al Theresei May.
Cuprinsul cărții:
PARTEA ÎNTÂI: CONSTITUIREA MANDATULUI DE PREMIER
Capitolul 1 | La Ministerul de Interne
Capitolul 2 | Fortăreața din Downing Street nr. 10
Capitolul 3 | Drumul greu spre Brexit, 2016-2017
Capitolul 4 | Construirea imaginii
Capitolul 5 | Momentul esențial: alegerile generale din 2017
PARTEA A DOUA: DESTRĂMAREA MANDATULUI DE PREMIER / 301
Capitolul 6 | „Nu s-a schimbat nimic“
Capitolul 7 | Acordul cu Partidul Democrat Unionist
Capitolul 8 | O săptămână mai târziu: Comitetul 1922 și Turnul Grenfell
Capitolul 9 | Drumul anevoios spre infern
Capitolul 10 | Alcătuirea unei noi agende de lucru
Capitolul 11 | O fugă în zori până la Bruxelles: raportul comun, o sabie cu două tăișuri
Capitolul 12 | Paradisul pierdut: eșecul tentativei de remaniere
Capitolul 13 | Reafirmarea autorității: Salisbury și Siria
Capitolul 14 | La conacul Chequers: drum prin negură
Capitolul 15 | În inima furtunii
Capitolul 16 | Brexit: fără sorți de izbândă
Capitolul 17 | Prima încercare de trecere a acordului prin Parlament
Capitolul 18 | A doua încercare de trecere a acordului prin Parlament
Capitolul 19 | Al treilea vot semnificativ și ultimul
Capitolul 20 | Ultima aruncare a zarurilor: negocieri cu laburiștii
Epilog. Ultimele zile de mandat
Verdictul. Theresa May, prim-ministru: 2016-2019
Traducerea cărții a fost realizată de Cristina Monica Manolachi, redactarea a fost realizată de Brândușa Zărnescu, iar Dr. Florian Banu a scris o amplă prefață la ediția în limba română.
Cartea va fi disponibilă la finalul lunii februarie, pe publisol.ro, în librării (Cărturești, Librarium, librăriile Alexandria, Sedcom Libris Iași, Librăria Mihai Eminescu, libraria Șt.O. Iosif, Compania de librării București, Prăvălia cu cărți Constanța și magazine on-line (emag.ro, libris.ro, librex.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, bookzone.ro, bookcity.ro etc).
* * *
Anthony Seldon a scris și a editat peste 40 de cărți despre istoria modernă și politica britanică, printre care se numără: Cameron at 10, Brown at 10, Blair Unbound, Major și Trust. A fost director al liceelor din Brighton și Wellington și cofondator, alături de Peter Hennessy, al Institutului de Istorie Contemporană Britanică. Este președintele Trustului pentru Arhivele Naționale și membru în consiliul de administrație al Companiei Regale Shakespeare. Este, în prezent, prorector la Universitatea din Buckingham.
Raymond Newell lucrează cu Anthony Seldon de trei ani. În tot acest timp, el a fost coautorul unor articole pentru New Statesman, Sunday Times și Telegraph. În prezent, lucrează la o carte despre istoria funcției de prim-ministru. Concomitent, urmează un masterat în Știința Datelor Sociale la Universitatea din Oxford.
* * *
Date tehnice: ISBN 978-606-9629-37-6
Preț 74.90 lei
Format 13 x 20 cm, 800 pagini
Parteneri de promovare: Revista Historia și Radio Guerrilla.
February 10, 2022
Semnal editorial 454: Stephen King – Un strop de sânge
„UN STROP DE SÂNGE crește audiența“ e deviza reporterilor TV. Iar o bombă plasată într-o școală devine, firește, o știre de top. Pe care Holly Gibney (cu care cititorii au făcut cunoștință în seria BILL HODGES și în romanul Străinul) o urmărește exact când investighează primul ei caz: dispariția unui câine. Iar tânăra cu ambiții profesionale mai mărețe de-atât descoperă că totuși ceva nu e în regulă cu reporterul care a ajuns primul la locul exploziei.
În TELEFONUL DOMNULUI HARRIGAN destinele a doi bărbați sunt legate, în mod improbabil, printr-un bilet la loto și un telefon mobil. O serie întreagă de accidente formează o legătură inexplicabilă, de-a dreptul tulburătoare.
VIAȚA LUI CHUCK începe cu sfârșitul și, într-o cronologie inversă, ne face martorii unor momente tandre, intime din viața omului care moare în primele pagini.
Iar în ȘOBOLANUL, un scriitor în căutarea inspirației face un pact cu diavolul, sacrificând ce are mai drag pe lume pentru ambiție.
„O nouă lovitură de maestru!“
KIRKUS REVIEWS
„King își iubește personajele, iar grija cu care le dezvoltă îl face părtaș pe cititor la experiențele lor profund tulburătoare. O colecție excelentă și măiestria pe care o așteaptă cititorii de la King.“
PUBLISHERS WEEKLY
Iar pentru membrii grupului Armada:
Ca de obicei, avem un cod de 20% reducere suplimentară pentru voi, timp de 24 de ore din momentul acestei postări
Cod: StephenKing20
Codul se aplică la finalizarea comenzii, în câmpul Coduri Discount.
Lecturi 282: Yrsa Sigurdardóttir – Stânca Spânzuratului
Nota Goodreads: 3,87 (2 100 note)
Descrierea editurii: „Pe un câmp de lavă golaș și brăzdat de lângă Reykjavik se află Stânca Spânzuratului. Cândva locul unde aveau loc execuțiile, acum a devenit atracție turistică. Până într-o dimineață, când acolo este găsit un bărbat spânzurat… Cuiul bătut în piept dovedește că nu a fost sinucidere. Însă când poliția ajunge în apartamentul lui, dă peste un nou puzzle: un băiețel de patru ani. Nu pare să aibă nicio legătură cu victima, părinții sunt de negăsit, iar desenele pe care le face arată că a asistat la ceva cumplit. Pe măsură ce detectivul Huldar îl urmărește pe ucigaș, iar asistenta socială Freyja îi caută pe părinții băiatului, se dezvăluie și intriga: o poveste încărcată de violență, nedreptate și răzbunare.”
După șase volume în seria Þóra Guðmundsdóttir și câteva romane de sine stătătoare (unele chiar cu tentă horror), scriitoarea islandeză Yrsa Sigurðardóttir începe în 2014 o serie nouă, cu protagoniști noi și cu un subiect destul de sensibil: abuzurile adulților asupra copiilor. Seria începe cu Moștenirea (The Legacy/DNA – 2014), continuă cu Răfuiala (The Reckoning/Sogið – 2015), apoi cu Iertarea (The Absolution/Aflausn – 2016), urmate de Stânca Spânzuratului (Gallows Rock/Gatið – 2017), (probabil) Păpușa (The Doll/Brúðan – 2018) și (probabil) Tăcerea (The Silence/Þögn – 2019). Primele patru volume din serie au apărut deja la Editura Trei și au fost traduse de mine din engleză, întrucât, la cât de mică e Islanda și după cum recunoaște și o scriitoare bună prietenă cu Yrsa, Lilja Sigurðardóttir (pe care am avut onoarea să o traduc tot eu), există prea puțin interes ca străinii să învețe limba acestei țări. Prin urmare, ne rămâne doar varianta traducerii versiunii din engleză (deocamdată).
Nu știu, sincer, de ce am ajuns să ocolesc să scriu despre taman cărțile traduse de mine. La urma urmei, aș putea scrie chiar și despre primele cărți traduse, cele din 2015, dat fiind că încă îmi mai amintesc atât numele personajelor, cât și nenumărate detalii ale acțiunii, dar mai ales acțiunea în mare. Neglijență, probabil, mai ales că am avut mereu norocul să îmi pot alege ce să traduc, așa încât am făcut-o (aproape) mereu cu plăcere. Plăcere dată de acțiune, de personaje, de subiectele abordate și de felul în care au fost tratate temele, singurele neplăceri fiind, desigur, cauzate de momentele în care naturii hâde a speciei umane îi cad victimă tocmai cele mai lipsite de apărare ființe și cele care merită cel mai puțin (dacă merită cineva, de altfel): copiii.
Yrsa alege însă un mod oarecum inedit de-a aborda astfel de teme și își imaginează o instituție islandeză (încă nu m-am lămurit dacă ea există sau nu în realitate, nici chiar din interviul pe care i l-am luat la final de an pandemic 2020), Casa Copiilor, subordonată Agenției pentru Protecția Copilului, unde lucrează unul dintre personajele principale, Freyja, care împarte onoarea de-a da numele seriei alături de polițistul Huldar, un zdrahon aprig la mânie, afemeiat și dur, care a avut o scurtă aventură cu Freyja (căreia, ca un adevărat nemernic ce fuge de responsabilități, i-a dat cu piciorul, apoi a ajuns să-și regrete fapta necugetată și de atunci îi tot dă târcoale, fiind însă refuzat de fiecare dată) înainte de-a o cunoaște, de data asta pe îndelete, cu ocazia primului caz de care se vor ocupa împreună, în Moștenirea.
Iar dacă în Moștenirea am avut de-a face cu problema adopțiilor, a separării traumatizante a fraților și cu incestul, în Răfuiala cu pedofilia, dar și cu problemele sistemului care ar trebui să-i protejeze pe copiii abuzați, nu să-i acopere pe adulții abuzatori și să bage sub preș faptele acestora, iar în Iertarea cu o problemă tot mai prezentă nu doar în viața copiilor și a tinerilor, ci și a adulților, cea a bullyingului, în Stânca Spânzuratului autoarea alege să facă un salt și să lase pe locul doi abuzurile asupra copiilor, care sunt totuși prezente, altminteri nu s-ar mai justifica apariția Freyjei, și să se concentreze asupra abuzurilor asupra femeilor: alegând o temă cu adevărat specifică, cea a invadării intimității și a ignorării complete a acesteia prin filmărilor neautorizate ale partidelor de sex.
Mai precis, un tip bogat, care crede că i se cuvin toate, abordează femei în cluburile din capitala Islandei, apoi le duce acasă, se simt bine împreună și apoi se despart fără resentimente. Ce nu știu însă femeile este că acest bărbat și-a făcut un obicei din a-și înregistra performanțele din timpul partidelor, pentru ca mai apoi să distribuie acele filmări pe un forum adânc îngropat în Deep Web (internetul ascuns, neindexat de motoarele de căutare obișnuite). Ce e mai grav e că acest bărbat nu e singurul care face acest lucru, ci mai are și niște prieteni din timpul școlii care s-au dedat la aceleași fapte reprobabile, fără a ține seama de consecințe (poliția începe cu adevărat să investigheze aceste abuzuri abia după ce este ucis tipul la care m-am referit la începutul paragrafului, Helgi, care este drogat și dus la Stânca Spânzuratului, unde această stâncă ajunge să-și îndeplinească menirea, pentru ca problema să devină cu adevărat demnă de-a căpăta întâietate după ce se află că una dintre tinerele femei filmate de indivizi ajunsese să-și curme zilele intrând în mare – o metodă de sinucidere destul de răspândită în Islanda).
Ce răzbate însă din toate temele abordate de Yrsa, dar mai ales în acest volum patru, este faptul că până și într-o țară extrem de civilizată și de disciplinată cum e Islanda nu lipsesc abuzurile nici din partea abuzatorilor mai mult sau mai puțin abuzați în copilărie (lucru care le-ar explica, parțial, abuzurile la care îi susțin pe alții la maturitate), nici din partea celor care ar trebui să le facă dreptate celor abuzați. De pildă, în Răfuiala, un copil merge la bunic pentru a-și da în gât tatăl care îi abuza sexual sora. Credeți că bunicul sare în apărea nepoților? Credeți cumva că polițiștii sar cumva în apărarea copiilor? Nicidecum. În Stânca Spânzuratului, polițiștii sunt pe bună dreptate revoltați de felul în care sunt tratate femeile filmate pe ascuns în timpul partidelor de sex, însă legislația în vigoare îi ține legați de mâini și de picioare. Și întotdeauna ajunge tot victima să fie învinovățită, o groaznică tară ce pătează conștiința oamenilor și de care ar trebui să le fie naibii rușine: că cine a pus-o să vină cu el acasă, că cine a pus-o să bea, că cine a pus-o să se îmbrace provocator, că de ce s-a lăsat convinsă așa de ușor, etc., etc., etc. Nu e de vină abuzatorul, care are mintea pervertită de cine știe ce întâmplări groaznice din trecut sau e pur și simplu dus cu pluta, ci abuzatul, că s-a lăsat convins, că l-a provocat, că n-a ripostat suficient de vehement, deci a fost, mai mult sau mai puțin, de acord cu cerințele abuzatorului.
Seria Yrsei debutează cu niște crime oribile în primele două volume (cărora le cad victime, culmea, și niște femei nevinovate), pentru ca mai apoi tonul să se mai îndulcească nițel de la volumul trei încolo. Stânca Spânzuratului nu face nici el notă discordantă și lasă ororile acelor crime mai în umbră, scoțând însă la rampă abuzurile dintre soți, dar și abuzurile unor ticăloși care pozează în familiști convinși, dar care noaptea, când se poate, își pun în practică cele mai crude fantezii. Primesc până la urmă ce merită? Vă las pe voi să descoperiți singuri. Vă mai spun însă un lucru: la cum se documentează Yrsa pentru fiecare nouă carte (multe dintre întâmplările descrise în cărțile ei sunt inspirate din evenimente reale, inclusiv, din păcate, cele din Răfuiala – în opinia mea, cea mai cruntă carte pe care am tradus-o până acum) și la câtă frustrare răzbate din scrierile ei din pricina indolenței și neputinței sistemului când vine vorba să-i protejeze pe cei vulnerabili, nu e de mirare că alege să le ofere abuzatorilor ceea ce le oferă până la urmă. Chiar dacă cel care aduce dreptatea este Huldar, deloc lipsit de pată și cu o moralitate în cel mai bun caz dubioasă. Recomandată! Toată seria!
Evenimentele Editurii Litera de Ziua Națională a Lecturii
Începând cu acest an, data de 15 februarie este dedicată sărbătoririi Zilei Naționale a Lecturii în România. Acest eveniment anual își propune să încurajeze lectura în toate formele sale, prin desfășurarea de campanii, proiecte și evenimente specifice.
Pentru această zi specială, Editura Litera a pregătit o serie de evenimente care pun cartea în prim-plan.
→ Alături de partenerul Poșta Română, sărbătorim lectura oferind cadou 500 de cărți Litera cititorilor din România. În ziua de 15 februarie, clienții Prioripost ai Poștei Române vor primi cadou, alături de coletul propriu, și o carte pe care sunt invitați să o citească și apoi să o dăruiască mai departe altor pasionați de lectură.
→ Un alt eveniment, desfășurat de această dată în mediul online, este concursul „Cărțile te inspiră“. Indiferent de vârstă sau de preferințe literare, cititorii sunt provocați să dea viață copertei sau personajului îndrăgit al unei cărți într-un mod creativ: prin replicarea inedită a fotografiei copertei, prin adoptarea unei ținute sau a unei atitudini asemănătoare cu personajul cărții etc. Toate creațiile originale care respectă regulamentul concursului vor fi urcate sub formă de fotografii pe pagina de facebook a evenimentului, iar participanții vor primi premii garantate constând în cărți sau abonamente pe citeste.ro, platforma online cu peste 2 500 de cărți electronice (audiobookuri, ebookuri, videobookuri).
→ Tot de Ziua Națională a Lecturii, suntem alături de copiii din Constanța care, prin intermediul proiectului „Campioni la citit“, dau viață poveștilor într-un maraton de lectură care va avea loc în sălile de clasă.
Ridichea uriașă, Punguța cu doi bani, de Ion Creangă, Rățușca cea urâtă, de Hans Christian Andersen, Muzicanții din Bremen sau Hansel și Gretel, de Frații Grimm, toate aceste cărți ale copilăriei, în ediții cartonate și tipărite pe format mare, vor fi deschise și așezate pe catedră, iar la semnalul „start lectură“ al doamnei învățătoare, copiii vor păși pe rând în fața clasei și vor citi câte un fragment din carte. Când ultimul copil va ajunge la zona de „Finish“ a lecturii, maratonul se va fi încheiat și toți elevii vor primi diplome de „campioni la citit“.
Ne bucurăm că, începând cu acest an, avem instituită în România o zi națională a lecturii, un prilej minunat de a celebra cărțile și pe cei care le-au scris! Sperăm ca evenimentele Litera să inspire la lectură și să genereze noi idei și proiecte educative pentru toți cititorii mici și mari, deopotrivă!
Pentru mai multe informații, urmăriți platformele Editurii Litera, www.litera.ro, Facebook Litera, Facebook Litera Mică, Instagram, YouTube, Litera Blog.
DESPRE ZIUA NAȚIONALĂ A LECTURII
Începând cu anul 2022, în România s-a instituit Ziua Națională a Lecturii.
Ziua de 15 februarie, aleasă pentru celebrarea lecturii, marchează datele de naștere a două personalități care au jucat un rol important în dezvoltarea educației românești și în promovarea lecturii: politicianul și criticul literar Titu Maiorescu (15 februarie 1840), fondator al societății literare Junimea, și Spiru Haret (15 februarie 1851), reputat matematician și ministru al educației creditat cu dezvoltarea sistemului modern de învățământ al țării.
Ziua Națională a Lecturii este sărbătorită la date diferite în întreaga lume: pe 19 noiembrie în Germania, pe 2 martie în America, 19 iunie în India ș.a.m.d.
—––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Editura Litera are o tradiție de 32 de ani în editarea de carte. Ani în care, cu tenacitate, cu pasiune, cu profesionalism, cu reușite majore, a editat 9000 de titluri, într-un tiraj total de peste 50 de milioane de exemplare. Acoperind practic toate domeniile de ficțiune și nonficțiune, Litera a reușit să se impună prin calitatea catalogului editorial, devenind unul dintre cei mai importanți actori de pe piața de carte din România.
February 9, 2022
„Umbra exilată” de Norman Manea va apărea în traducere în Germania, Italia, Spania, SUA, Franța
Romanul colaj Umbra exilată (Polirom, 2021) de Norman Manea va apărea în cursul acestui an la edituri prestigioase din Germania (Hanser), Italia (Il Saggiatore), Spania (Galaxia Gutenberg), SUA (Yale University Press), Franța.
Umbra exilată e cea mai recentă apariție din Seria de autor Norman Manea a editurii Polirom, proiect care a fost lansat în anul 2008 și care numără în prezent 19 volume. Norman Manea a fost tradus în peste 30 de limbi, cărțile sale fiind elogios recenzate.
Un roman despre un supraviețuitor al lagărelor din Transnistria, despre existența sa ulterioară într-o dictatură comunistă și exilul în America. Discursul narativ se desfășoară pe mai multe niveluri, fiind potențat cu un colaj de fragmente literare semnificative și însemnări de lectură despre identitate, iubire și literatură. O călătorie prin dramaticele evenimente ale secolului XX: naționalism, fascism, comunism și exil. La sfârșitul lecturii, cititorul se află solidar cu protagonistul nomad, cu melancolia, umorul și îndârjirea sa de supraviețuire.
„Am citit traducerea romanului Umbra exilată, atât în versiune engleză, cât și în cea franceză, și pe ambele le consider excelente. Ce carte splendidă ai scris, Norman! Și, în același timp, o carte pe-de-a-ntregul originală, pe o voce limpede și profundă, care pare că vine din secole de experiență. Exilul este tema timpurilor noastre și, ca orice temă esențială, poartă în siajul ei ecouri vechi de secole, începând cu exilul babilonian și până astăzi. Ai scris o capodoperă, dragă prietene.” (Alberto Manguel)
„Personajul principal al acestui roman tulburător e un schlemiel (în ebraică, nătâng, împiedicat), un om cu capul în nori, un idiot dostoievskian care privește spectacolul lumii cu o neverosimilă uimire, pentru a se risipi, în sfârșit, în decorul baroc al naturii. Nu e amărăciune aici, dimpotrivă, mai curând o satisfacție înțeleaptă de a fi putut adăuga o interpretare lumii. Și ce interpretare!” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
Norman Manea (n. 1936), unul dintre cei mai apreciați prozatori și eseiști români, profesor de literatură europeană și „writer in residence” la Bard College, New York. Mai multe detalii despre autor, aici.
Cărțile sale apărute la Polirom: Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003; ed. a II-a, 2006, 2008, 2011; ed. aniversară, 2016), Plicuri şi portrete (ed. I, 2004 ; ed. a II-a, 2014), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011, 2015), Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2013), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2010), Plicul negru (ed. a V-a, 2007, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), Captivi (ed. a II-a, 2011), Cartea fiului (ed. a II-a, 2012), Zilele şi jocul (ed. a II-a, 2012), Laptele negru (ed. a II-a, 2014), Pe contur (ed. a II-a, 2014), Octombrie, ora opt (2015) şi Ceaiul lui Proust şi alte povestiri (2016).
February 8, 2022
Online & live despre volumul Europa mea de Gheorghe Ursu
Miercuri, 9 februarie, începând cu ora 19.00, pe paginile de Facebook Polirom: facebook.com/polirom.editura și Cărturești: facebook.com/Carturesti, va avea loc lansarea volumului Europa mea de Gheorghe Ursu.
Invitați:
Tania Radu, Gelu Ionescu, Andrei Ursu, Ovidiu Șimonca
Despre carte:
Prefaţă de Andrei Ursu
Postfaţă de Ştefan Bosomitu
„«După ce secretarul organizaţiei de bază a refuzat să-mi dea recomandarea pentru călătoria peste hotare, după ce comitetul oamenilor muncii mi-a respins recomandarea, după ce, la 10 luni după cele de mai sus, am scris o nouă cerere, după ce Sectorul de Partid mi-a respins cererea, după ce am reuşit să mă înscriu pe lista de audienţe la Prim-Secretarul Sectorului de Partid, după ce Serviciul Personal mi-a comunicat că răspunsul Sectorului de Partid a fost se respinge cererea, după ce m-am adresat, conform legii, forului superior, după ce, trecând două luni şi neprimind răspuns scris, m-am prezentat personal la Primăria Capitalei, după ce mi s-a spus că acest for confirmă decizia ‘antevorbitorului’, după ce am înaintat o cerere preşedintelui Republicii, căci aşa-i omul care are microbul călătoriilor, merge până-n pânzele albe…»
Astfel a primit tata, în 1978, ca şi în celelalte dăţi, paşaportul. Povestit cu dezarmanta sa candoare şi o singulară pasiune enciclopedică pentru arta şi viaţa cetăţii umane, acest mirabil periplu îi va marca, de fapt, destinul. În acea călătorie a reuşit să transmită Europei Libere o scrisoare despre o crimă neştiută a lui Nicolae Ceauşescu: sistarea lucrărilor de consolidare a blocurilor din capitală avariate de cutremurul din 1977, toate resursele, umane şi financiare, urmând să fie folosite pentru viitoarea Casă a Poporului. Scrisoarea a atras furia dictatorului şi a Securităţii şi laţul avea să se strângă în jurul tatei în decembrie 1984. A urmat deznodământul cunoscut. Ce rămâne? Deocamdată, un vid de justiţie. Şi lumea lui de pasiuni fără hotar, din care putem «vedea», în aceste pagini, o frântură.” (Andrei Ursu)
Gheorghe Ursu (1926-1985), inginer constructor, scriitor și disident român. Din 1950 a lucrat la Institutul de proiectări în construcții ISLGC. În 1944 a debutat în literatură în cotidianul Ecoul, în pagina literară realizată de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca și Ion Caraion. În 1971, Editura Litera i-a publicat volumul de versuri Mereu doi, cu un cuvânt înainte semnat de Nina Cassian. În perioada 1969-1982 a făcut mai multe excursii în Occident, în timpul cărora a intrat în legătură cu disidenți români, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. În toți acești ani a devenit un critic vocal al abuzurilor regimului comunist, inclusiv prin scrisori care au fost citite la postul de radio Europa Liberă. Pe 21 septembrie 1985 a fost arestat pe motiv că ar fi deținut valută. De fapt, a continuat să fie anchetat violent de Securitate pentru „intensă activitate de propagandă dușmănoasă prin acțiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propagandă reacționară din străinătate”. Pentru că a refuzat să se dezică de criticile aduse lui Nicolae Ceaușescu în scrisorile respective și să-și trădeze prietenii, pe 17 noiembrie 1985 a fost ucis, prin tortură, de doi anchetatori din Direcția a VI-a Cercetări Penale a Securității. Jurnalul intim care a stat la baza anchetei și pe care plănuia să-l prelucreze literar și ulterior să-l publice a fost confiscat și distrus de anchetatori împreună cu alte manuscrise (jurnalul cuprindea 61 de caiete cu însemnări zilnice din perioada 1949-1984).
Semnal editorial 453 + Fragment: Horia Corcheș – O rochiță galbenă, ca o lămâie bine coaptă
Editura Polirom vă prezintă un fragment din volumul O rochiță galbenă, ca o lămâie bine coaptă de Horia Corcheș, apărut de curând în colecţia Ego. Proză.
„Scriitor matur, cu experiență deja consacrată în genuri multiple – poezie, roman sau eseistică literară –, Horia Corcheș revine cu un volum în care ficțiunea autobiografică se întâlnește fertil cu moduri narative contemporane. Volumul e emoționant prin montajul memoriei afective și problematizant prin lipsa de încrâncenare anticomunistă (incursiunea în anii ’80-’90 conține o privire echilibrată ideologic asupra epocii, nu o denunță, nici nu o idilizează). Cartea este extrem de actuală și prin surprinderea deopotrivă empatică și critică a masculinității angoasate. Memoria caldă a familiei, trecutul recent ca totalitate socială difuză, iubiri dezamăgitoare, fapte și fantasme erotice. Sunt sigur că, prin toate acestea, vocea narativă a lui Horia Corcheș își va găsi rolul și locul în istoria literaturii române contemporane.” (Claudiu Turcuș)
„Nostalgia, sentimentalismul și candoarea tutelează volumul lui Horia Corcheș. Dar nici funcționalitatea narativă nu este previzibilă, nici imaginarul nu este deloc tipic. În prima parte, rememorarea copilăriei din anii ’80 se înstrăinează de seria inflaționistă de autoficțiuni «roz»/«negre» consacrate vieții în comunism pentru a facilita reflectarea unor medii sociale – ale așa-numitului «proletariat îmburghezit» – pe cât de definitorii pentru epocă, pe atât de puțin explorate. Intrigile erotice din a doua secțiune, plasate în perioada posttranziției, evită clasicele scenarii ale dezabuzării zgomotos-autenticiste și dau seama de o anesteziere sentimentală epidemică, întinsă din săli profesorale în birouri corporatiste, din capitală în provincie, din urbanul care-și trăiește vanitos occidentalizarea până în zona precariatului rural sau de periferie.” (Cosmin Borza)
Horia Corcheș (n. 1974) a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea „Babeș-Bolyai” și este profesor de limba și literatura română. Debutează editorial în 2008 cu un volum de poezie. Urmează două romane, Istoria lui Răzvan (2014) și Partaj (2016), și volumul de poezii În sfârșit am o viață perfectă (2021). Scrie articole de opinie și de specialitate în Dilema veche, Școala9, Perspective, Revista cercurilor de lectură, publică proză scurtă în reviste ca iocan, Familia, Vatra etc., precum și în antologii. Este membru al juriului Concursului de creație literară Trofeul Arthur, al Concursului de creație literară „Locuiește în poveste!” și al Concursului de manuscrise Prozoteca.
Fragment din Acizi, baze şi praf de strănutat
— Şase, vine Clamba! se-auzea, iar atunci toţi ne buluceam spre locurile noastre, momentul scurt, milimetric, în care paşii ei hotărâţi parcurgeau cei 20-30 de metri de la sala profesorală până la clasă erau decisivi, iar cine nu reuşea ştia bine ce-l aştepta, Clamba Helga era energie pură, celulă lângă celulă, în corpul acela de pensionară aproape, fără rest. Şi n-aveai cum să scapi, nici dacă erai Monica sau Ancuţa şi stăteai dreaptă în prima bancă şi ştiai perfect, cu toate liniuţele puse la locul lor, fiecare formulă, fiecare atom, nici dacă erai Adam sau Angela şi stăteai cu umerii adunaţi la nivelul pupitrului ultimei bănci din clasă şi nu ştiai măcar diferenţa dintre acizi şi baze, căci tovarăşa Clamba avea pentru oricine întrebarea potrivită cu nota pe care trebuia să i-o dea.
Dar niciodată cel ce stătea de şase nu a fost poate mai atent ca în ziua aceea, în care toţi ne făceam curăţenie prin bănci, atenţi să nu rămână niciun firişor violaceu, şi niciodată n-am fost mai siguri cu toţii că n-avem cum să scăpăm, poate doar Monica sau Ancuţa sperau să fie trecute cu vederea, conştiente de inocenţa lor, iar noi, ceilalţi, nici măcar pronia n-o invocam, doar ne făceam datoria de pionieri, curăţam totul în urma noastră.
Ceea ce nu puteam însă curăţa, cum nu se pot şterge decât cu greu şi în timp cele dinăuntrul nostru, dar asta n-o ştiam noi atunci prea bine, erau urmele rămase pe ici, pe colo, pe manşeta vestoanelor uniformelor, de pildă, sau chiar pe buricele degetelor, care, în acea vreme, încă îşi mai făceau pesemne singure de cap, alegând să intre în nasurile unora dintre noi, poate cerute de vreo nevoie firească, rămasă din urmă cu o oră, sau poate doar de spaima tovarăşei Clamba, cine poate şti!?
Stelică nu ştia nici el, atunci când venise la şcoală şi ne adunase pe toţi în colţul clasei, pe toţi băieţii, fireşte, pentru că era treabă de băieţi, cu siguranţă nu ştia ce urgie roşie va pune în mişcare, ştia doar că avea o comoară, că din punguţa mică de hârtie, cum erau cele în care primeai aspirină la farmacie, bombată şi mototolită în buzunar, putea să iasă cel mai tare spectacol, pe care niciun profesor n-ar fi avut cum să-l înţeleagă, şi toţi am fi scăpat, desigur, de ore în ziua aceea. Niciun profesor, în afară de tovarăşa Clamba, dar la asta nu se gândise Stelică şi nu ne gândiserăm nici noi, ceilalţi băieţi, deştepţii clasei.
Iar acum nu ne rămânea decât să aşteptăm. Urgia roşie trecuse, valurile de apă sângerie se scurseseră pe conducte, diriga trecuse prin noi deja, o jumătate de oră cu dirigenţie, o altă jumătate cu gramatică, şi de-abia acum, ştiam, aşa cum ştii că unele lucruri se vor întâmpla cu precizie de ceasornic, fără să fi anunţat totuşi că urmează, de-abia acum, ştiam, se va tranşa deznodământul şi nu va fi vreo mustrare, vreo notă scăzută la purtare, vreo şedinţă cu părinţii, ci mult mai rău, va fi privirea tovarăşei Clamba şi, implicit, pedeapsa notei la chimie, singura materie la care, ştiam cu toţii, n-ai cum să te salvezi dacă ai intrat în dansul morţii. O singură întrebare rămânea: cum se va întâmpla totul?
