Gabriel Nita's Reviews > Zilele regelui

Zilele regelui by Filip Florian
Rate this book
Clear rating

by
4508384
's review
Jul 26, 12

Read from June 28 to July 08, 2012, read count: 1

Zilele regelui promitea multe ca subiect: un roman istoric, despre primul rege al Principalelor Unite, Carol I. Subiectul era interesant atât ca radiografie a momentului istoric, a vieții noastre politice și a Bucureștiului pe cale de modernizare, cât și ca incursiune în personalitatea principelui german și mai ales în procesul delicat de devenire a unui rege. Cel puțin așa părea asumată miza cărții.
Din păcate romanul însă se pierde repede. Nu e de vină găselnița introducerii în rol principal a unui personaj secundar, dentistul berlinez Joseph Strauss, care la invitația prințului acceptă să se mută într-o țară străină. Procedeul era avantajos. Problema e că autorul nu scrie pentru a spune o poveste, ci invers, spune pe alocuri o poveste doar ca să aibă prilejul de a compune fraze meșteșugite, a căuta imagini îndrăznețe, a șoca cu vreo metaforă mai neașteptată, a compune pe alocuri febril. Ca atare, subiectul devenirii regelui rămâne aproape cu totul la buna credință și imaginația cititorului, detaliile epocii și ale intrigilor de la București puse cap la cap ajung cam cât pentru o povestire mai răsărită, toate personajele sunt de butaforie, iar singurul viu și surprinzător e motanul dentistului, ale cărui gheare ascuțite scriu în tapițeria mobilei povești emoționante de dragoste, ode fierbinți și exaltate. În rest plictiseală, și regretul unei cărți doar cu cap și coadă, fără conținut.
Cât despre frazele meșteșugite, care e clar că îi plac atât de mult scriitorului, iau la întâmplare (mă jur!) două exemple și vă las pe voi să le judecați șfichiuirile semețe și licăririle deșarte:
“Degetele lui, ca zece şerpi micuţi, s-au rotit pe gambe şi coapse, s-au culcuşit în pliurile şoldurilor şi la subţiori, s-au răsucit prin cîrlionţii vopsiţi în mov (sub osul pubian, unde şerpişorii s-au prelins peste vizuini jilave, le-au adulmecat, dar nu s-au strecurat înăuntru), au şfichiuit cu cozile sfîrcuri, zece sfîrcuri, s-au încolăcit în jurul lor şi şi-au luat la revedere. Înainte de a-şi lipi nările de cel de-al unsprezecelea sfîrc, cel mai mare şi mai semeţ din cîte pomenise, Joseph Strauss a urinat îndelung în oala cît un ceaun găsită după perdea. Apoi, cu biografie cu tot, s-a adîncit între pulpele Rosei, încercînd să-şi lepede acolo trecutul.”
“Dar mai întîi, ca dintr-un ibric găurit, au picurat destui stropi de sinceritate, stropii s-au strîns într-un ochi de apă, mic, oval, licăritor în tihna amiezii, iar apa a prins s-o ia la vale, pe podele, un firişor subţire şi curat, un lichid care se zărea şi nu se zărea, fiind alcătuit, printr-un capriciu al chimiei, numai din vise, dezamăgiri, speranţe, răni, presupuneri şi deşertăciuni. “
Eu personal aș zice pas.
1 like · likeflag

Sign into Goodreads to see if any of your friends have read Zilele regelui.
sign in »

Reading Progress

06/28/2012 page 50
22.0%

No comments have been added yet.