Bibliophile's Reviews > Three Comrades: A Novel of Germany Between the Wars

Three Comrades by Erich Maria Remarque
Rate this book
Clear rating

by
4440796
's review
Nov 06, 10

Read in April, 2010

A trecut ceva vreme de cand n-am mai consemnat ce cred despre o carte citita. Iata, insa, ca a venit timpul pentru exprimarea unei pareri, de altfel una pozitiva.

Iubirea mea pentru Erich Maria Remarque a debutat prin liceu, cand [mai ales din lipsa banilor] mergeam deseori la biblioteca, de unde faceam rost de romane relativ mediocre sau care-mi trebuiau pentru scoala. Insa intr-o seara, cand chiar vroiam sa-mi mai stavilesc din aviditatea pentru povesti, am remarcat o gramada de carti pe un birou, printre care era si Noapte la Lisabona, de autorul pomenit mai sus. O istorie realmente grozava, sau care asa mi s-a parut la vremea aia, din perspectiva unei minti inca necoapte de cititoare inraita [care sunt actualmente]. Dragoste, cel de-al II-lea razboi mondial, evrei, holocaust, mult tragism si durere, o calatorie aproape fantastic de periculoasa, pentru ca cei doi indragostiti sa ajunga pana la ocean si sa se imbarce intr-un vas spre America.
O specificitate a romanelor lui Remarque mi se pare sfarsitul dramatic. Mai intotdeauna povestea e realmente grozava, abunda in detalii pe de o parte crude, dar, pe de alta parte realiste si placute ochiului [mai ales cand e vorba de prietenie si loialitatea pe care o implica ea]. La fel se intampla si in Noapte la Lisabona, si, bineinteles, aceeasi idee a mortii, singura constanta a vietii, pana la urma, e reluata si in Trei camarazi.

Cei trei, Robert, Gottfried si Otto, sunt o echipa de nedespartit, care au trecut impreuna prin Primul razboi mondial, care i-a legat intr-un mod ce nu poate fi descris in cuvinte. Prietenia lor tine de curaj, devotament si respect reciproc, dar si de o intelegere pe care nu o mai putem recunoaste actualmente in nici un fel de relatie amicala. Lucrurile par sa mearga destul de bine pentru toti, iar viata pare a fi, post-razboi, o calatorie calma cu o barca pe un iaz linistit. Cateva mismasuri si afaceri nu tocmai curate le aduc celor trei o bunastare sociala si financiara de scurta durata.
Dupa ceva vreme, insa, toti fac cunostinta cu o femeie. Patrice Hollman are acea frumusete interbelica rara, aproape de vedeta de cinema. E insasi intruchiparea feminitatii si finetii, si nu dureaza mult pana Robby se indragosteste de ea. Dupa o serie de intalniri mai mult sau mai putin secrete [pentru ca ceilalti doi camarazi sa nu afle], relatia lor iese la lumina si este incununata de acceptul celor din grup, de sentimentele statornice si admirabile ale celor doi care alcatuiesc cuplul, precum si de o serie de aventuri care-i apropie si mai mult.
Evenimentele sunt de doua categorii: monotone, de rutina, care alcatuiesc peisajul in care-si duce zilele personajul principal [Robert Lohkamp], dar si neobisnuite, care-i tulbura echilibrul psihic si sentimental.

Dupa o perioada de acalmie, barbatul afla, intr-un mod destul de tragic, ca iubita lui sufera de hemoptizie, o boala derivata [din cate am inteles din carte] dintr-o subnutritie si un numar major de carente indurate de organism in timpul razboiului. Concediul pe care cei doi ar fi trebuit sa il petreaca linistiti la mare se transforma intr-un cosmar atunci cand Patrice este gasita scuipand si tusind sange. Robert face toate eforturile necesare pentru a o salva, ajutat fiind si de cei doi prieteni, care, aflandu-se in oras, reusesc sa dea de medicul lui Pat. Acesta e aproape rapit si transportat in statiunea unde se aflau indragostitii. Prognosticul este rezervat spre grav, astfel incat doctorul recomanda internarea domnisoarei intr-o statiune montana, pentru un tratament de lunga durata.
Lohkamp reuseste sa stranga suma necesara internarii, prin mijloace mai mult sau mai putin legale, si, chiar daca aceasta nu-i va ajunge Patricei decat pentru jumatate de an, ea se dovedeste indestulatoare.

Intre timp, Remarque face un portret fidel al Germaniei pe punctul de a se schimba din perdantul Primului Razboi Mondial in asupritorul de popoare ce va deveni in cursul celui de-al doilea. La un moment dat, este chiar descrisa vizita pe care cei trei camarazi o intreprind la o intrunire politica, la care da, ati ghicit, participa chiar Adolf Hitler. Am apreciat ca descrierea personajului a fost succinta si corecta, mai ales pentru ca naratorul remarca faptul ca mesajul transmis nu conta chiar atat de mult pe cat contau intonatia si hotararea extrema a oratorului. Ideea asta am prins-o si din autobiografia Agathei Christie, care primeste o scrisoare de la o prietena plecata in concediu in Germania, si care are sansa sa asiste la un discurs de-al viitorului dictator - plecase inflacarata si prinsa de mesajul transmis de acesta, pentru ca sa-si dea seama, cateva ore mai tarziu, ca informatiile captate erau, practic, inexistente, si ca doar personalitatea individuala a lui Hitler era intr-atat de magnetizanta incat se regasise fascinata de ea.

Situatia celor trei se schimba dramatic. In urma acestei intruniri mai mult sau mai putin secrete, Gottfried Lenz e ranit grav...de fapt, ucis. Din acest punct, totul evolueaza spre deznodamantul deloc placut al sortii celorlalti doi, in special a lui Robert.
Da, Patrice moare la final, dupa o noapte in care se chinuie sa-si dea duhul, dupa ce-i sopteste ultimele cuvinte de dragoste iubitului, si dupa ce il roaga sa se casatoreasca si sa fie fericit.

Mi-a smuls o lacrima, si nu mi-e rusine sa spun asta.
likeflag

Sign into Goodreads to see if any of your friends have read Three Comrades.
sign in »

No comments have been added yet.