Goodreads helps you keep track of books you want to read.
Start by marking “Bunul-simt ca paradox” as Want to Read:
Bunul-simt ca paradox
Enlarge cover
Rate this book
Clear rating
Open Preview

Bunul-simt ca paradox

3.81  ·  Rating Details ·  62 Ratings  ·  0 Reviews
„Se confunda mai intotdeauna bunul-simt cu simtul comun; e adevarat ca merg o buna bucata de drum impreuna, pornind de la constatari elementare. Dar simtul comun cade repede in aporii sau platitudini, in vreme ce bunul-simt isi urmeaza fara greseala drumul ajungind la descoperiri senzationale ca postulatul lui Euclid sau teoria lui Copernic. E darul de a «simti bine», de a ...more
Paperback, 216 pages
Published 2011 by Polirom (first published 1972)
More Details... edit details

Friend Reviews

To see what your friends thought of this book, please sign up.

Reader Q&A

To ask other readers questions about Bunul-simt ca paradox, please sign up.

Be the first to ask a question about Bunul-simt ca paradox

Community Reviews

(showing 1-30)
filter  |  sort: default (?)  |  Rating Details
Lizzie
Lizzie marked it as to-read
Sep 26, 2016
Teodora Miclăuș
Teodora Miclăuș rated it it was ok
Aug 28, 2016
Iulian
Iulian marked it as to-read
Aug 17, 2016
Silvia Răcilă
Silvia Răcilă marked it as to-read
Jul 27, 2016
Alexandra
Alexandra rated it liked it
Jul 14, 2016
Sandra Szombati
Sandra Szombati marked it as to-read
Jun 07, 2016
Raula
Raula rated it it was amazing
May 07, 2016
Alina Florea
Alina Florea rated it really liked it
Apr 24, 2016
Cristina
Cristina marked it as to-read
Mar 25, 2016
Carla
Carla added it
Mar 04, 2016
Cristina Valerevna
Cristina Valerevna marked it as to-read
Mar 03, 2016
Valentin
Valentin marked it as to-read
Mar 01, 2016
Răzvan Rocaș
Răzvan Rocaș marked it as to-read
Feb 29, 2016
Alin Mandreci
Alin Mandreci marked it as to-read
Feb 28, 2016
Victor
Victor rated it liked it
Feb 28, 2016
Iustin Niță
Iustin Niță marked it as to-read
Feb 25, 2016
Anastasia
Anastasia marked it as to-read
Feb 10, 2016
Cristina
Cristina marked it as to-read
Feb 03, 2016
Madalina Elena
Madalina Elena marked it as to-read
Feb 02, 2016
Cinabru Hoffmann
Cinabru Hoffmann rated it really liked it
Feb 02, 2016
Cornelia Mihaela
Cornelia Mihaela rated it really liked it
Feb 15, 2016
Andrei Alexandru
Andrei Alexandru rated it it was amazing
Jan 20, 2016
Dan V
Dan V marked it as to-read
Jan 13, 2016
Oana A.
Oana A. marked it as to-read
Jan 03, 2016
David  Ioan
David Ioan marked it as to-read
Jan 01, 2016
Mirela Botezatu
Mirela Botezatu rated it it was amazing
Nov 05, 2015
Eduard Tita
Eduard Tita rated it really liked it
Oct 30, 2015
« previous 1 3 4 5 next »
There are no discussion topics on this book yet. Be the first to start one »
239034
Alexandru (Alecu) Paleologu a fost un scriitor, eseist, critic literar, diplomat și om politic român.
Este tatăl lui Theodor Paleologu.
More about Alexandru Paleologu...

Share This Book



“De la complicat la simplu. Lenea gândirii şi pornirile autoritare sunt totdeauna gata să recuze spiritul de analiză. „Nu mai tăiaţi firul în patru”, „lucrurile sunt mult mai simple” etc. Dar în primă instanţă nimic nu e simplu. Drumul cunoaşterii e de la complicat la simplu, adică de la impur către pur. Analiza este, cum bine se ştie, căutarea elementelor celor mai simple, reducerea lucrurilor la principiile lor. Simplul e ceea ce se obţine la urmă, e rezultatul experienţei şi meditaţiei târzii. Uneori bunul-simţ, această rară însuşire, îl discerne de la început, cum fac din uşă acei rari medici cu diagnostic infailibil. Dar nici achiziţiile bunului-simţ, nici diagnosticul sigur nu sunt inspiraţii divinatorii venite cine ştie cum; chiar instantanee, ele nu sunt imediate; traversează complicatul discriminându-1 până la simplu,
comprimând etapele într-o intuiţie fulgerătoare dar mediată, ă la Sherlock Holmes. Simplitatea elementară a marilor adevăruri, evidenţele esenţiale, se găsesc dincolo de toată complicaţia efectivă a realităţii; ele nu se pot afla fără atenţie la toate amănuntele acesteia. Solidele „adevăruri prime” sunt în fond ultime. Superficialitatea brutală, simplificând sumar şi grosolan complicatul, ignoră de fapt simplul, îl face inaccesibil; în acest fel se întăresc neştiinţa şi nedreptatea.”
1 likes
“Am ajuns cu vremea la încredinţarea că incultura sau cultura nu sunt în raport cu numărul de cărţi citite şi că acestea nu modifică în esenţă vocaţia înnăscută a cuiva pentru cultură sau incultură. Căci există şi vocaţia inculturii. Cunosc oameni care au citit efectiv biblioteci întregi, au dulapuri cu fişe şi ştiu tot ce se poate şti, dar sunt funciarmente şi fără speranţă nişte inculţi. Asta se vede din felul cum se exprimă şi cum abordează anumite situaţii sau probleme. Alţii care n-au citit toată viaţa decât să zicem o sută de cărţi fundamentale (dar sunt atâtea?) au darul culturii, spiritul lor are apetenţa înţelegerii şi cunoaşterii şi se mişcă cu libertate şi siguranţă în lumea ideilor, esenţelor şi formelor.
Fireşte că această apetenţă a spiritului comportă de obicei o irezistibilă şi devorantă sete de lectură: „O sută de mii de cărţi, un milion de cărţi!” cum exclama Papini în acel Uomo finito pe care văd cu melancolie că generaţiile noi ma îl mai pomenesc: să fi fost şi asta una din cărţile a căror tărie se istoveşte după o generaţie? N-am mai recitit-o de aproape douăzeci de ani şi faptul acesta poate că e un indiciu. De ce am recitit de nu ştiu câte ori Don Quijote, Război şi pace, Comedia umană, de pildă, iar pe asta şi atâtea altele nu? Nu e cazul să facem liste, dar recitirile sunt un criteriu de prim-ordin pentru definirea structurii intelectuale a cuiva. Recitirea merge însă destul de greu împreună cu lectura nenumăratelor noutăţi importante care proliferează ca scaunele lui lonescu. În vremea care a început să se îndepărteze, când nu primeam nici cărţi noi, nici reviste, puteam liniştit şi fără jenă să mă îndeletnicesc „a longueur d'année” cu Platon, cu Goethe, cu Shakespeare, dar acum, trebuind mereu să recunosc că nu l-am citit nici pe Updike, nici pe Bellow, nici pe Claude Simon, nici pe cutare sau cutare (cum vedeţi nu sunt în stare măcar să enumăr mai mulţi) încep să am, cum se zice, „complexe”.
Mint. Nu le am. Există o formulă barbară: „a fi cu lectura la zi”. La zi! Ce enormă incultură exprimă asemenea vorbă! Sunt de acord că, mai ales în ştiinţă, nu se poate fără informaţie promptă şi – utopic!- completă. [...] Descartes în a doua parte a vieţii, când şi-a clădit opera, nu mai citea aproape nimic. Faulkner (care afecta de altfel cu cochetărie o falsă ignoranţă) mărturisea că propria lui operă nu i-a îngăduit ani de zile să se ţină la curent cu literatura mai nouă. Cine are ceva de spus, cine are, să zic aşa, o „graviditate” spirituală, şi simte crescând în el rodul gândirii şi imaginaţiei proprii, e din ce în ce mai puţin disponibil şi capătă o aparentă incuriozitate pentru alte lucruri.
Lectura ca deliciu şi totodată ca mijloc de orientare a spiritului, ca situare pe o axă a existenţei, îşi poate împlini integral funcţia doar cu câteva cărţi inepuizabile. Timeo hominem unium libri: înainte de a avertiza contra mărginiţilor la litera unei singure cărţi, această frază a sfântului Toma de Aquino, declară redutabilă puterea celui care i-a asimilat temeinic spiritul.
Dar lectura ca „filatelie” şi ca mijloc de a epata pe ignoranţi e un semn de vacuitate mentală. Vorba lui Montaigne: Surtout, c'est a mon gré bien faire le sot que de faire l'entendu entre ceux”
0 likes
More quotes…