Goodreads helps you keep track of books you want to read.
Start by marking “Bunul-simt ca paradox” as Want to Read:
Bunul-simt ca paradox
Enlarge cover
Rate this book
Clear rating
Open Preview

Bunul-simt ca paradox

3.79  ·  Rating Details ·  63 Ratings  ·  0 Reviews
„Se confunda mai intotdeauna bunul-simt cu simtul comun; e adevarat ca merg o buna bucata de drum impreuna, pornind de la constatari elementare. Dar simtul comun cade repede in aporii sau platitudini, in vreme ce bunul-simt isi urmeaza fara greseala drumul ajungind la descoperiri senzationale ca postulatul lui Euclid sau teoria lui Copernic. E darul de a «simti bine», de a ...more
Paperback, 216 pages
Published 2011 by Polirom (first published 1972)
More Details... edit details

Friend Reviews

To see what your friends thought of this book, please sign up.

Reader Q&A

To ask other readers questions about Bunul-simt ca paradox, please sign up.

Be the first to ask a question about Bunul-simt ca paradox

Community Reviews

(showing 1-30)
filter  |  sort: default (?)  |  Rating Details
Eli
Eli rated it liked it
Jul 20, 2015
Eduard Tita
Eduard Tita rated it really liked it
Oct 30, 2015
Patricia Stanca
Patricia Stanca rated it it was amazing
Apr 27, 2015
Andrei Alexandru
Andrei Alexandru rated it it was amazing
Jan 20, 2016
Cristina
Cristina rated it it was amazing
May 24, 2012
Andrei Hd
Andrei Hd rated it really liked it
Aug 07, 2013
Anca Sabie
Anca Sabie rated it it was amazing
Jul 29, 2014
Teodora Miclăuș
Teodora Miclăuș rated it it was ok
Aug 28, 2016
Maria Măgurean
Maria Măgurean rated it it was amazing
Jan 25, 2015
Ana Maria
Ana Maria rated it really liked it
Aug 12, 2013
Mihai Popa
Mihai Popa rated it it was amazing
Oct 16, 2010
Mirela
Mirela rated it it was amazing
Oct 11, 2013
Liliana
Liliana rated it liked it
Oct 22, 2013
Diana M
Diana M rated it it was ok
Dec 12, 2013
Maria Teodorescu
Maria Teodorescu rated it really liked it
May 10, 2012
Vlad
Vlad rated it really liked it
Apr 21, 2013
Anna.
Anna. rated it really liked it
Dec 12, 2015
Lucian-paul Torje
Lucian-paul Torje rated it it was ok
Sep 28, 2015
Lili
Lili rated it really liked it
Apr 10, 2013
Chiculita Gabriela
Chiculita Gabriela rated it liked it
Aug 29, 2014
Victor
Victor rated it liked it
Feb 28, 2016
Roxana
Roxana rated it liked it
Mar 16, 2014
Valentina
Valentina rated it it was amazing
Feb 26, 2010
Raula
Raula rated it it was amazing
May 07, 2016
Minna Erve
Minna Erve rated it liked it
Mar 14, 2009
Silviu Alupei
Silviu Alupei rated it liked it
Oct 08, 2016
Sandra Tomoiag
Sandra Tomoiag rated it liked it
Jan 27, 2013
Iulia
Iulia rated it it was amazing
Jul 04, 2013
Cătălina Donţu
Cătălina Donţu rated it it was amazing
Jul 03, 2014
Simona
Simona rated it liked it
Sep 16, 2013
« previous 1 3 next »
There are no discussion topics on this book yet. Be the first to start one »
239034
Alexandru (Alecu) Paleologu a fost un scriitor, eseist, critic literar, diplomat și om politic român.
Este tatăl lui Theodor Paleologu.
More about Alexandru Paleologu...

Share This Book



“De la complicat la simplu. Lenea gândirii şi pornirile autoritare sunt totdeauna gata să recuze spiritul de analiză. „Nu mai tăiaţi firul în patru”, „lucrurile sunt mult mai simple” etc. Dar în primă instanţă nimic nu e simplu. Drumul cunoaşterii e de la complicat la simplu, adică de la impur către pur. Analiza este, cum bine se ştie, căutarea elementelor celor mai simple, reducerea lucrurilor la principiile lor. Simplul e ceea ce se obţine la urmă, e rezultatul experienţei şi meditaţiei târzii. Uneori bunul-simţ, această rară însuşire, îl discerne de la început, cum fac din uşă acei rari medici cu diagnostic infailibil. Dar nici achiziţiile bunului-simţ, nici diagnosticul sigur nu sunt inspiraţii divinatorii venite cine ştie cum; chiar instantanee, ele nu sunt imediate; traversează complicatul discriminându-1 până la simplu,
comprimând etapele într-o intuiţie fulgerătoare dar mediată, ă la Sherlock Holmes. Simplitatea elementară a marilor adevăruri, evidenţele esenţiale, se găsesc dincolo de toată complicaţia efectivă a realităţii; ele nu se pot afla fără atenţie la toate amănuntele acesteia. Solidele „adevăruri prime” sunt în fond ultime. Superficialitatea brutală, simplificând sumar şi grosolan complicatul, ignoră de fapt simplul, îl face inaccesibil; în acest fel se întăresc neştiinţa şi nedreptatea.”
1 likes
“Am ajuns cu vremea la încredinţarea că incultura sau cultura nu sunt în raport cu numărul de cărţi citite şi că acestea nu modifică în esenţă vocaţia înnăscută a cuiva pentru cultură sau incultură. Căci există şi vocaţia inculturii. Cunosc oameni care au citit efectiv biblioteci întregi, au dulapuri cu fişe şi ştiu tot ce se poate şti, dar sunt funciarmente şi fără speranţă nişte inculţi. Asta se vede din felul cum se exprimă şi cum abordează anumite situaţii sau probleme. Alţii care n-au citit toată viaţa decât să zicem o sută de cărţi fundamentale (dar sunt atâtea?) au darul culturii, spiritul lor are apetenţa înţelegerii şi cunoaşterii şi se mişcă cu libertate şi siguranţă în lumea ideilor, esenţelor şi formelor.
Fireşte că această apetenţă a spiritului comportă de obicei o irezistibilă şi devorantă sete de lectură: „O sută de mii de cărţi, un milion de cărţi!” cum exclama Papini în acel Uomo finito pe care văd cu melancolie că generaţiile noi ma îl mai pomenesc: să fi fost şi asta una din cărţile a căror tărie se istoveşte după o generaţie? N-am mai recitit-o de aproape douăzeci de ani şi faptul acesta poate că e un indiciu. De ce am recitit de nu ştiu câte ori Don Quijote, Război şi pace, Comedia umană, de pildă, iar pe asta şi atâtea altele nu? Nu e cazul să facem liste, dar recitirile sunt un criteriu de prim-ordin pentru definirea structurii intelectuale a cuiva. Recitirea merge însă destul de greu împreună cu lectura nenumăratelor noutăţi importante care proliferează ca scaunele lui lonescu. În vremea care a început să se îndepărteze, când nu primeam nici cărţi noi, nici reviste, puteam liniştit şi fără jenă să mă îndeletnicesc „a longueur d'année” cu Platon, cu Goethe, cu Shakespeare, dar acum, trebuind mereu să recunosc că nu l-am citit nici pe Updike, nici pe Bellow, nici pe Claude Simon, nici pe cutare sau cutare (cum vedeţi nu sunt în stare măcar să enumăr mai mulţi) încep să am, cum se zice, „complexe”.
Mint. Nu le am. Există o formulă barbară: „a fi cu lectura la zi”. La zi! Ce enormă incultură exprimă asemenea vorbă! Sunt de acord că, mai ales în ştiinţă, nu se poate fără informaţie promptă şi – utopic!- completă. [...] Descartes în a doua parte a vieţii, când şi-a clădit opera, nu mai citea aproape nimic. Faulkner (care afecta de altfel cu cochetărie o falsă ignoranţă) mărturisea că propria lui operă nu i-a îngăduit ani de zile să se ţină la curent cu literatura mai nouă. Cine are ceva de spus, cine are, să zic aşa, o „graviditate” spirituală, şi simte crescând în el rodul gândirii şi imaginaţiei proprii, e din ce în ce mai puţin disponibil şi capătă o aparentă incuriozitate pentru alte lucruri.
Lectura ca deliciu şi totodată ca mijloc de orientare a spiritului, ca situare pe o axă a existenţei, îşi poate împlini integral funcţia doar cu câteva cărţi inepuizabile. Timeo hominem unium libri: înainte de a avertiza contra mărginiţilor la litera unei singure cărţi, această frază a sfântului Toma de Aquino, declară redutabilă puterea celui care i-a asimilat temeinic spiritul.
Dar lectura ca „filatelie” şi ca mijloc de a epata pe ignoranţi e un semn de vacuitate mentală. Vorba lui Montaigne: Surtout, c'est a mon gré bien faire le sot que de faire l'entendu entre ceux”
0 likes
More quotes…