Goodreads helps you keep track of books you want to read.
Start by marking “Gli addii” as Want to Read:
Gli addii
Enlarge cover
Rate this book
Clear rating

Gli addii

by
3.71 of 5 stars 3.71  ·  rating details  ·  225 ratings  ·  33 reviews
Con Gli addii, SUR inizia la pubblicazione di tutte le opere di Juan Carlos Onetti, considerato da molti «il William Faulkner sudamericano».
Protagonista del romanzo è un uomo di mezz’età, un tempo grande stella del basket, e ora malato di tubercolosi, che si trasferisce in un paesino di montagna per curarsi nel sanatorio locale. L’arrivo dell’uomo, il suo esilio volontari...more
Hardcover, Sur #4, 131 pages
Published April 2012 by Sur (first published 1954)
more details... edit details

Friend Reviews

To see what your friends thought of this book, please sign up.

Reader Q&A

To ask other readers questions about Gli addii, please sign up.

Be the first to ask a question about Gli addii

This book is not yet featured on Listopia. Add this book to your favorite list »

Community Reviews

(showing 1-30 of 348)
filter  |  sort: default (?)  |  rating details
Abdullah

في لقائي بالقارئ الأكثر شهرة البروفسور البرتو مانغويل تبادلنا الحديث عن الأدب اللاتيني - و هو المفضل بالنسبة لي - و عند سؤالي عن الكاتب والشاعر والناقد المحبوب جداً بينديتي أجابني بلطف قائلاً أنه رائع و لكن ابن جلدته خوان كارلوس أونيتي كاتب عظيم جداً. اقتنيت منذ زمن هذه النسخة - و هي الوحيدة المترجمة للعربية على حد علمي حتى الآن - غير أن المترجم علاء شنانة لم يكن ليشجعني على قراءة الرواية و الحق يقال أن رواية لاتينية لا يترجمها سيد المترجمين علماني أو رفعت عطفه أو علي الأشقر ضرب من المغامرة. الر...more
Rosalba
e 1/2 *…..io indugiavo ad esaminargli gli occhi, a valutare la qualità e la potenza del rancore che si poteva scoprire nel loro fondo: un rancore addomesticato, avvezzo alla pazienza, definitivamente aggiunto.

Una storia di malattia, di sconfitta, di resa e attesa, quasi spasmodica, della morte, annunciata già all’inizio di questo romanzo breve. Un ex campione di basket malato di tubercolosi si arrende alla malattia, non vuole curarsi nel sanatorio locale e attende la morte come una liberazione d...more
SCARABOOKS
Per chi ama la letteratura della sconfitta e della resa all'indicibile (da "hombre vertical"), è un romanzo breve di una intensità emotiva tale che non si dimentica.
Il perfetto meccanismo narrativo orchestrato da Onetti culmina nell'ultimo capitolo in una esperienza di spiazzamento del lettore che ha pochi confronti. E rende compulsiva la necessità di una seconda lettura, destinata a rivelarsi fonte di coinvolgimento e di nuova meraviglia quanto la prima. Che questo avvenga poi con il più preve...more
Stanislav Kaschiyski
"Не искам от живота само едно или друго, искам всичко, изцяло и без уговорки. Решил съм да отхвърля онова, с което вие, възрастните, се примирявате и което даже желаете. Аз съм от друго тесто. Няма никога да опитвам ту това, ту онова, защото така трябвало. Ще се заема само с едно, веднъж завинаги. И няма да ме е страх да оставя тила си открит, няма да храня тайничко срамната увереност, че може пак да се опита, че човек може да промени мнението си. Името ми е Хорхе Малабия, нищо не се е случило д...more
Palma
creo q no me interesa para nada la literatura de onetti. es aburridísimo el hijo de puta. prefiero a su papá literario mil veces, faulkner obvio, y hasta a saer prefiero antes q a onetti.
Gloria
Quiero releerlo. Es denso y creo que me quería decir más de lo que yo escuché que me dijo.
Cosimo
"E loro se ne stavano muti a guardarsi, attraverso il tempo che non può essere misurato né separato, il tempo che sentiamo scorrere insieme con il nostro sangue. Erano immobili e tranquilli. A volte lei alzava il labbro senza sapere che cosa faceva; poteva essere un sorriso, o la nuova forma del ricordo che le sarebbe venuto dalla vittoria, o la confessione totale, istantanea, di chi era lei".

E' naturale che, di fronte all'insensatezza del mondo, non sia visibile una via d'uscita, non sia pensab...more
Sara
"Me lo immaginai mentre scendeva trotterellando verso l'albergo, dopo l'abbraccio; cosciente della propria statura, della propria stanchezza, del fatto che l'esistenza del passato dipende dalla quantità di presente che gli affidiamo, e che è possibile dargliene poca o non dargliene affatto. Scendeva dal monte, dopo l'abbraccio, giovane, sano, costretto a correre tutti i rischi, quasi a provocarli."

[E' che è possibile].
أقمار المسيري
وعندما تعنينا الوحدة فأننا قادرون على أن نقترف كل الدناءات المناسبة لضمان صحبة ، الوداعات . خوان كارلوس أونيتي


http://i.imgur.com/YtvGMeg.png


http://i.imgur.com/T1ogx6E.png


http://i.imgur.com/t3NrW2e.png
Amélie
Étrange petit roman (ou une novella un peu longue, peut-être ? je sais pas) qui semble à la fois hors du temps & hors de l’émotion, comme si la fiction qui s’y tisse avait dépassé les deux depuis bien longtemps.

Onetti est uruguayen, alors disons qu’on est en Uruguay. Autour des années 50, peut-être. Dans un village dans les montagnes, tout juste à côté de l’arrêt d’autobus, un homme tient un petit magasin. Le village en est un où viennent se faire traiter des gens atteints de tuberculose ; i...more
Simone Subliminalpop
Una città, un bar e un albergo, tutti situati in montagna, nelle vicinanze di un sanatorio, ma dei quali non scopriremo poi molto altro.
Il proprietario di quel bar, un infermiere, un ospite alquanto misterioso e due donne al suo fianco.
Questi gli ingredienti principali del bellissimo racconto lungo di Onetti.
Il resto, ed è tantissimo, forse addirittura la parte più importante di questo piccolo e prezioso libro, lo fa la prosa dello scrittore uruguayano. Uno stile che gioca più per sottrazione...more
Agustín Fest
Si tuviera que recomendar una novela de Onetti a una de esas personas que andan por la vida buscando literatura de sonrisas y entretenimiento, sería esta. (Los que nos gusta la desgracia habremos acariciado un libro de Onetti más de una vez).

Esta es la única novela de Onetti que los no-onettianos podrían leer para conocer apenas la punta del iceberg, el universo básico donde se maneja y los temas que desarrolla. Esta novela es el ejemplo preciso de los métodos de los que recurre Onetti para lle...more
Hyperliteratura
Moartea este înfrângere pentru Onetti, iar Despărțiri reflectă această teorie a scriitorului sud-american. În final, fiecare suferă sau se bucură, trăiește fiecare clipă cu speranța ca aceea să nu fie ultima; iar veșnicia și ireversibilitatea morții sunt chestiunile care ne vor supune pentru totdeauna caznelor atâta vreme cât respirăm.

Citește continuarea pe Hyperliteratura:
http://hyperliteratura.ro/onetti-si-p...
Alin G.
[Review in romanian]
Sunt putini scriitori care reusesc sa creeze fara efort personaje care dau acea senzatie de autenticitate, ca ai in fata un personaj cu o istorie, cu personalitate, cu trairi, sperante si asa mai departe – fara ca acestea sa fie puse pe hartie. Onetti reuseste, ba mai mult, interactiunile dintre personaje par cat se poate de autentice. Povestea este simpla (romanul in sine este extrem de scurt), insa aici este mai important ce simte cititorul.

Din pacate, prima mea intalnire c...more
Anna P
Ce e interesant in acest roman de scurta intindere este ca totul e interpretabil pentru ca Onetti propune cititorului realitatea unui martor. Nu ne spune povestea personajului direct, ci prin intermediul infirmierului, cameristei hotelului, dar mai ales din perspectiva proprietarului dughenei din oras care-i observa obiceiurile, gesturile, reactiile. Pana la urma cat este adevar in povestea personajului si cat din propriile ganduri si temeri proiecteaza martorul asupra povestii lui? Intrebarile...more
Sebastian Uribe
Una novela corta espléndida que recien revela su genialidad horas despues de terminar de leerla. Magnifica descripcion de emociones, un estilo original y una trama que esconde más de un significado
Jorge
Densa, ambigua, angustiosa. Mil interpretaciones posibles a un texto infinito gracias a una depurada técnica del punto de vista.
Del siglo XX, Onetti es uno de los mejores.
Rubén Cantor
El lector es el verdadero protagonista de esta novela ambigua. Onetti nos revela la realidad mediante filtros subjetivos, personajes que conviven con un protagonista tuberculoso venido en desgracia.

Dos mujeres, dos cartas, una sola conclusión, una para cada lector.

Libro corto, conciso y brillante.
Cruna
Per tutta la durata di questo romanzo breve non conosciamo né il nome della voce narrante, un negoziante, né quello del protagonista della storia un ex giocatore di pallacanestro malato di tubercolosi. Hanno un nome tutti i personaggi che vengono colpiti da quella figura grande e mortificata dalla malattia, tutti coloro che spettegolano e colorano la propria grigia esistenza con il fare congetture malevole sulla vita degli altri. Meravigliosamente scritto (e tradotto) questo romanzo breve è sto...more
Rafa
En ningún momento conseguí interesarme por esta novela. :/
Maru
Confuso pero abarcable. Un primer encuentro extraño con Onetti.
Julie
A very creepy and classic Onetti novella. I don't even know how to go about summarizing this, but I'll try: a basketball player with tubercolosis goes to stay in a sanitarium in the mountains, and a bar owner mistakenly identifies some women who go in and out of his life. Post-structuralists have had a field day analyzing this work, and what with all the "reading" and "interpreting" and references to "active authorship" that goes on, it's not hard to see why. Classic Onetti.
Marta
Desconcertante y agradable. Me ha sorprendido para bien más de lo que imaginaba.
Abu Hasan
الرواية بحد ذاتها جميلة، كما يبدو، لكن الترجمة سيئة
الرواية تعتمد تكنيك روائي مميز، مما يحتاج جهدا مضاعفا من المترجم للمحافظة على البنية الروائية وإيصال المعنى للقارئ
لا أعتقد أن المترجم وفق في مهمته، وهذه الروائية بمثابة طلاق بيني وبين دار نينوى التي خذلتني في كثير من ترجماتها
Andrés R. G.
Es la primera novela que leo de Onetti y me ha gustado. La narración tiene la cualidad de obligar al lector a involucrarse en lo que se cuenta, pues tenemos el punto de vista de un narrador-testigo. Una escritura melancólica que puede sorprender hacia el final del libro.
Jawaher
أعتقد بأني سأُعطي الكتاب أكثر من ٣ نجوم لو قرأته لغته الأصلية، أو حتى الإنجليزية. القصة جميلة، و لكن الترجمة خذلتها كثيراً.
Amal
لو اختصرت هذا العمل في كلمة فسيكون حتما قوة و جمال الوصف و هنا تكمن عبقرية الكاتب بحيث يبني لنا من لا شيء، من قصة عادية جدا صرحا نتوه في معالمه. يجعلك تتفاعل مع ما يكتب و تتخيل كل حركة، كل كلمة حتى أنك تشم و تسمع و كأن حاضر في الرواية.
Gonzalo Bazerque
Mi primer Onetti. Escritor claramente psicótico. Me deja en un estado de "no sé"... No sé que pensar del libro, no sé qué pensar de los diálogos, no sé que pensar de los personajes, no sé si me gustó o si lo odié. No sé...
Kate
Los Adioses has an interesting premise, but I got lost in the plot because of the lack of character delineation. Basically like Faulkner in a foreign language.
Julio César
Un libro muy depre, oscuro, demasiado bien escrito, como "muy perfecto" para mi gusto. Y desalentador... Para tirarse por la ventanta.
« previous 1 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 next »
There are no discussion topics on this book yet. Be the first to start one »
  • How I Became a Nun
  • Papeles inesperados
  • Palinuro De Mexico
  • The Bow and the Lyre: The Poem, the Poetic Revelation, Poetry and History
  • La palabra del mudo: Cuentos 52/72
  • The Tango Singer: A Novel
  • Gracias por el fuego
  • El complot mongol
  • Respiración artificial
  • Abaddón el Exterminador
  • Los siete locos (Los siete locos, #1)
  • No Meu Peito Não Cabem Pássaros
  • Los ríos profundos
  • The Black Heralds
  • Lands of Memory
  • Brodie's Report
  • The Speed of Light
  • La loca de la casa
39279
Juan Carlos Onetti (July 1, 1909, Montevideo – May 30, 1994, Madrid) was an Uruguayan novelist and author of short stories.

A high school drop-out, Onetti's first novel, El pozo, published in 1939, met with his close friends' immediate acclaim, as well as from some writers and journalists of his time. 500 copies of the book were printed, most of them left to rot at the only bookstore that sold it,...more
More about Juan Carlos Onetti...
El astillero El pozo A Brief Life Cuentos completos Juntacadáveres

Share This Book

No trivia or quizzes yet. Add some now »

“Continué viéndola y aún la recuerdo así: soberbia y mendicante, inclinada hacia el brazo que sostenía la valija, no paciente, sino desprovista de la comprensión de la paciencia, con los ojos bajos, generando con su sonrisa el apetito suficiente para seguir viviendo, para contar a cualquiera, con un parpadeo, con un movimiento de la cabeza, que esta desgracia no importaba, que las desgracias sólo servían para marcar fechas, para separar y hacer inteligibles los principios y los finales de las numerosas vidas que atravesamos y existimos” 2 likes
More quotes…