Petre Ispirescu

more photos (1)





Petre Ispirescu

Author profile


born
in Bucuresti, Romania
January 01, 1830

died
November 21, 1887

gender
male

genre


About this author

Petre Ispirescu (Romanian pronunciation: [ˈpetre ispiˈresku]) was a Romanian author and publicist. He is best known for collecting and retelling romanian myths and fairy tales.


Average rating: 4.15 · 944 ratings · 6 reviews · 24 distinct works · Similar authors
Legende, sau Basmele Românilor
4.11 of 5 stars 4.11 avg rating — 237 ratings — published 1872 — 6 editions
Rate this book
Clear rating
Tinereţe fără bătrâneţe şi ...
by
3.93 of 5 stars 3.93 avg rating — 203 ratings — published 1862
Rate this book
Clear rating
Prîslea cel voinic şi merel...
3.62 of 5 stars 3.62 avg rating — 128 ratings — published 1965 — 2 editions
Rate this book
Clear rating
Povesti nemuritoare (vol. 1)
by
4.42 of 5 stars 4.42 avg rating — 57 ratings — published 1966 — 2 editions
Rate this book
Clear rating
Povesti nemuritoare (vol. 3)
by
4.37 of 5 stars 4.37 avg rating — 43 ratings — published 1967
Rate this book
Clear rating
Povesti nemuritoare (vol. 2)
by
4.47 of 5 stars 4.47 avg rating — 36 ratings — published 1970
Rate this book
Clear rating
Povesti nemuritoare (vol. 4)
by
4.54 of 5 stars 4.54 avg rating — 35 ratings — published 1967
Rate this book
Clear rating
Cele mai frumoase basme
4.14 of 5 stars 4.14 avg rating — 35 ratings
Rate this book
Clear rating
Povesti nemuritoare (vol. 7)
by
4.67 of 5 stars 4.67 avg rating — 27 ratings — published 1968
Rate this book
Clear rating
Povesti nemuritoare (vol. 6)
by
4.67 of 5 stars 4.67 avg rating — 27 ratings — published 1967
Rate this book
Clear rating
More books by Petre Ispirescu…
“...iară el, supărat, plecă înainte, fără a băga de seamă că barba și părul îi albise.”
Petre Ispirescu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

“De cand se iscalea musca pe perete,
Mai mincinos cine nu crede.”
Petre Ispirescu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

“Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele, ofta si, cu lacrimi in ochi, cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele; ocoli de vreo doua-trei ori, cercetand fiecare camara, fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul in care gasise calul; se pogori apoi in pivnita, intrarea careia se astupase de daramaturile cazute. Cautand intr-o parte si in alta, cu barba alba pana la genunchi, ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland, nu gasi decat un cufar hodorogit, il deschise, dara in el nimic nu gasi; ridica capacul chichitei, si un glas slabanogit ii zise: Bine ai venit, ca de mai intarziai, si eu ma prapadeam. O palma ii trase Moartea lui, care se uscase de se facuse carlig in chichita, si cazu mort si indata se si facu tarana.”
Petre Ispirescu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte